Scoala de psihologie

Ieri (septembrie 2011) am intrigat, temporar, cativa oameni, spunandu-le ca judetul Harghita are o contributie decisiva la ridicarea nivelului de fericire pe planeta Pamant. Ridici si tu dintr-o spranceana? Nu sunt departe de adevar: Mihaly Csikszentmihaly (se pronunta Chicks send me high-crezi ca glumesc?) isi are radacinile etimologice in provincia Ciuc („sfantul Mihai din Ciuc”), pe vremea Imperiului Austro-ungar. Din fericire la 22 de ani a emigrat in Statele Unite si viata lui a fost diferita. Printre altele, ne-a oferit conceptul de flow (cea mai mare contributie a lui in domeniul psihologiei)

Pentru tine cand se opreste timpul?

Exista o activitate care te absoarbe? Este posibil ca ceea ce faci acum (nu chiar acum, vreau sa spun, ci „acum” inca la birou fiind) sa te angajeze la un asemenea nivel incat sa uiti sa mananci? (sau sa pleci acasa?)

Asa a inceput totul: M.C. (mi-e foarte greu sa-i scriu numele din nou), in anii ’60, studia niste pictori. Ghici ce faceau? Pictau! (n-ai fi ghicit vreodata, nu-i asa?) Stii insa cum erau cum pictau? Da, erau absorbiti de activitatea lor: nu mai exista foame, sete, oboseala (despre excitatia sexuala nu ne spune nimic). Erau una cu munca lor. Erau cu totul prezenti in ceea ce faceau. Asa s-a nascut, in mintea lui M.C., conceptul de flow (stare de flux). Au urmat cateva decenii de cercetari (si o serie de carti minunate). Si constarea pe care, intr-un fel, o intuim cu usurinta:

Oamenii capabili sa intre in flux sunt mai fericiti!

Intrebarea (pentru tine) este, fireste: Tu cand intri in flux? Exista cel putin o activitate in viata ta care te absoarbe pana la punctul in care uiti de nevoile fiziologice si chiar de lumea din jur? (disparitia sentimentului sinelui-o caracteristica a fluxului) Daca exista, se intampla sa fii platita pentru aceasta activitate? (in caz de raspuns pozitiv, sa stii ca esti cu un picior in Paradis-cel real, pentru ca cel promis nu exista!)

Merita sa faci sacrificii pentru a ajunge sa ai venituri dintr-o munca stimulativa, placuta, cu o astfel de natura incat abilitatile tale sa se dezvolte permanent si sa nu te plictisesti niciodata? Oare cati oameni pe planeta noastra traiesc astfel? Ai vrea sa fii unul dintre ei? (felicitari, esti deja!) Ce esti dispus sa sacrifici pentru asta? Ce riscuri esti gata sa-ti asumi? Cate luni (ani) poti trai la un nivel mai modest pentru a simti ca te apropii de ceea ce-ti place cu adevarat?

Sau poate vrei sa ramai un simplu angajat, cu un venit sigur? Sau te atrage ideea de a promova? (esti o persoana ambitioasa) Dar la ce bun sa consumi 8 ore din viata ta pentru a castiga bani pe care sa-i poti cheltui in timpul liber care ti-a mai ramas? (sa zicem inca alte 8 ore, desi e o cifra generoasa) De ce sa nu fii satisfacut mai des? Pentru ca cei din jur nu traiesc asa? Pentru ca nu au curajul de a-si urma visul? Vrei sa imparti aceeasi inchisoare (eventual, confortabila) cu ei? Ai amanat satisfactia pentru viata viitoare? (vei avea o surpriza foarte mare!) De ce nu in aceasta viata? De ce sa nu indraznesti?

M.C. ne invata ca este posibil si ca mintile noastre au tot ce le trebuie pentru a trai, o perioada, in flux. Putem functiona la intreaga capacitate facand ceva care ne provoaca, la limita superioara a capacitatilor noastre, si ne si place! Este posibil! Cati oameni ti-au spus asta? Cati oameni fac asta, sub ochii tai? Daca nu e niciunul in mediul tau, de ce sa nu fii tu prima?

Sunt pasionat de problema fericirii posibile in viata (ca orice alt om, bineinteles) si am inteles ca, dincolo de set point of happiness, exista o anumita libertate pe care o avem, un tip de control pe care il putem exercita astfel incat sa traim, macar temporar, la un nivel mai inalt. A intra in starea de flux este una din cai (exprimarea recunostintei este o alta). Si am mai inteles, asistand o serie de oameni dornici sa faca acest pas si, simultan, speriati (sau nesprijiniti de nimeni) ca cel mai mare dusman nu este reprezentat de circumstantele adverse, nu este reprezentat de istoria de viata sau de un parentaj nepotrivit, nu are legatura cu criza mondiala sau cu ambianta mioritica.

Cel mai mare dusman este frica!

Si urmarindu-i cum lupta, cum se tem sa faca un pas si in cele din urma il fac, cum se desprind din inlantuirea dulce a securitatii si intra pe un teritoriu necunoscut, apropiindu-se de ceea ce isi doresc, in adancul sufletului, sa faca, am inteles ca ceea ce ii impinge spre „inainte” se numeste curaj. Nu sunt insa capabil sa-mi dau seama de unde vine acest curaj! Cum se naste, cum creste, cum infloreste! Vreau, insa, sa ma inclin in fata lui, cu intreaga mea nestiinta. As vrea sa dau si nume dar nu o voi face, impiedicat de regula confidentialitatii. Dar pot marturisi, in cunostinta de cauza: este posibil!

Este posibil sa folosesti, chiar acum, un iPhone. Trebuie sa stii ceva despre puterea lui de calcul:este mai mare decat puterea de calcul a tuturor calculatoarelor din lume, asa cum erau ele in 1940. Iti vine sa crezi? Cum se explica asta? Inca nu se inventase tranzistorul (1950) si cu atat mai putin cipul din siliciu (1970) Calculatoarele costau sute de mii de dolari si erau cat sufrageria fostei tale case (sper ca te-ai mutat, adica nu mai locuiesti cu parintii tai) Inutil, aproape, de adaugat, in anii ’40 sau ’50 nu avea nimeni un computer personal (IBM a intrat pe aceasta piata in 1981, poate anul in care te relaxai in lichidul amniotic).

In anul in care in tara noastra se schimba regimul politic (1989) in lume existau 100.000 de site-uri pe Internet. Trei ani mai tarziu numarul ajunsese la un milion (terminasem de un an facultatea si inca nu auzisem de Internet). Intr-o singura luna, cinci ani mai tarziu (1997) numarul site-urilor a crescut cu 4 milioane (iar in Romania, in sfarsit, existau telefoane mobile la un pret acceptabil).

De ce dau aceste cifre? Vreau sa-ti faci o imagine despre viteza cu care se schimba lumea din jurul nostru. Acum 600 de ani, deoarece nu se inventase tiparul, toti locuitorii planetei, cu unele exceptii, erau analfabeti ( si nu sufereau din acest motiv, neavand ce sa citeasca). Astazi exista 2 miliarde de oameni care folosesc Internetul. Nu simti si tu ca se intampla ceva, daca privesti lucrurile in perspectiva?

Pentru a intelege cum avanseaza tehnologia informatiei mediteaza la urmatoarea analogie: e ca si cum, in curand, iti vei putea cumpara un BMW cu 100 de euro! Lumea nu poate sa ramana la fel! Fiind un site specializat, am prezis ca psihoterapia se va schimba (scoli intregi vor disparea sau vor deveni „de nisa”, fiind complet depasite de noile cunostinte despre functionarea mintii si a creierului). Insa aceasta este doar o schimbare dintr-o serie greu de anticipat (e suficient sa te gandesti la orizonturile fabuloase deschise de nanotehnologie) Credinta mea este ca biologia si tehnologia vor fuziona gradat astfel incat, candva in viitor, va fi greu de facut deosebirea intre un om si un robot (asa cum exista, deja, implanturi cohleare vor exista numeroase si variate implanturi neuronale-examenele scrise, pentru cei care inca se mai chinuie cu ele, vor fi eliminate complet, deoarece informatia va trece prin download direct in creier)

Cum te pregatesti pentru acest viitor? Respingand in mod dispretuitor tehnologia digitala, cum am facut si eu, la un moment dat? Sau folosind-o in mod inteligent? Navigand pe Internet, in cautare de informatii utile (si divertisment, pe Youtube) sau adancindu-te in cartile recomandate de profesorii tai din vremea facultatii? (ei insisi, poate, morti intre timp sau cautandu-si protezele, dimineata)

Cine nu va tine pasul cu aceste schimbari va fi inghitit de ele si va lucra pentru cei care au stiut sa ramana in prima linie (sau va trai din ajutorul de somaj). In psihologie lucrurile nu pot fi altfel. Lumea cunoasterii nu sta pe loc. Tu ce faci pentru a fi in armonie cu ea? Inca te mai ghidezi dupa intuitiile care iti spun ca Soarele se roteste in jurul Pamantului? Sau folosesti iPad-ul pentru a contempla ultimele imagini transmise de telescopul spatial Hubble?

Cand vreau sa ma amuz, uneori, imi vine sa ma gandesc la psihanaliza. Astazi e o astfel de zi. Asa ca iti voi povesti visul avut de o prietena: era in apartamentul ei (in vis), undeva spre miezul noptii, cand a auzit zgomote la usa de la intrare. Cineva o forta, incercand sa intre! S-a speriat si s-a trezit. Curioasa, a verificat usa de la intrare (pe vizor, nu e chiar asa curajoasa). Nu era nimeni, evident. A fost doar un vis neplacut.

Dar pentru un psihanalist sau un terapeut de orientare psihodinamica, un vis nu e doar un vis. Dimpotriva, este calea regala spre inconstientul in care am reprimat si inghesuit cele mai mari anxietati si cele mai perverse dorinte (deoarece nu le putem contine in constiinta). Deloc intamplator, interpretarea viselor e considerata o metoda extrem de puternica de acces la secretele intunecate ale inconstientului. Psihoterapiile de sorginte psihodinamica nu s-au oprit aici si au dus interpretarea simbolica mai departe, atribuind semnificatii actiunilor din viata de zi cu zi.

Iti vine sa crezi ca cineva te pune sa desenezi (eventual de 3 ori) un copac si apoi afirma ca ti-a „citit” ecuatia personala? (si, desi tu ai avut parinti rezonabili, insista ca il urasti pe unul dintre ei). Da, pe acest gen de interpretari se bazeaza testele proiective (asupra carora nu insist deoarece voi reveni cu un articol separat)

Freud si cei care i-au urmat au pus un accent enorm pe interpretarea viselor (si pe componenta simbolica a comportamentelor din starea de veghe, ulterior: daca te-ai taiat la deget in timp ce curatai ceapa acesta nu e un banal accident ci o modalitate inconstienta de a te pedepsi-pentru ca, fiind la regim, ai mancat cu 3 ore inainte o ciocolata adusa special din Olanda de cineva drag). Principiul determinismului psihic afirma ca niciun vis nu este trivial. Nu este nici foarte limpede (continuturile sunt deghizate) asa ca este nevoie de un specialist care sa il decodifice (si pe care il platesti cu 30-50 de euro, dupa caz). Cu cat cineva a analizat mai multe vise cu atat se califica pentru statutul de expert (sau de „ghicitor in vise”, dintr-o perspectiva mai pragmatica)

Nu vrei sa incercam si noi? Fiind vorba de o casa si o usa am urmatoarea propunere: e vorba, de fapt (continutul latent) de o femeie si vaginul ei. Si pentru ca intrarea este fortata putem asuma, fara riscul de a gresi, ca femeia respectiva (prietena mea) se teme, inconstient, de viol. Sau, intr-o varianta mai hard: isi doreste sa fie violata. Si acum, intrebarea unui sceptic, familiarizat cu metoda stiintifica:

Exista o modalitate prin care putem dovedi ca interpretarea este gresita?

Intr-un limbaj un pic mai tehnic: sunt interpretarile simbolice falsificabile? (daca raspunsul este „nu”, psihanaliza nu se califica pentru statutul de stiinta, ramanandu-i conditia ceva mai dubioasa de pseudostiinta-fac o diferenta intre disciplina psihanalizei si oamenii care practica psihanaliza sau psihoterapiile cu radacini psihodinamice, se intampla sa cunosc o serie de astfel de oameni si ii apreciez pentru calitatile lor umane!). Pentru a avea inteles, o afirmatie trebuie sa fie falsificabila, adica sa fie posibila testarea ei pentru a dovedi ca este falsa. Daca o afirmatie  nu poate fi testata (nu exista nicio modalitate de a gasi dovezi impotriva ei-a nu se confunda cautarea dovezilor cu insesi dovezile) ea nu are sens din punct de vedere stiintific (e ca si cum am spune „vizitatorii unui blog au doua unghiuri ascutite si un pancreas azuriu deasupra capului, scutit de TVA”). Hai sa vedem daca interpretarea mea de mai sus este testabila:

Cum sa verific daca prietena mea doreste sa fie violata? (eventual cand este la ovulatie) O intreb! Si ce crezi ca imi raspunde? Citez: „bineinteles ca nu, ce te-a apucat?”. Ce deduc de aici? Ca ea vrea sa fie violata dar nu e constienta de asta (e sincera cand imi raspunde). Dorinta de a fi violata este adanc reprimata inauntrul ei si poate fi „vazuta” doar prin intermediul visului. Anxietatea generata de o asemenea dorinta este enorma (ce femeie sanatoasa la cap ar dori o astfel de trauma?) asa ca unul din mecanismele de aparare ale Eului este mobilizat si dorinta este expulzata din constiinta. Ea isi doreste sa fie violata dar neaga asta! („negarea” este mecanismul de aparare activ in acest caz)

Recapitulam? Daca raspunde „da” la intrebarea mea interpretarea este corecta („evident, Adrian, ma gandesc in fiecare zi ce minunat ar fi un viol, nici nu-ti imaginezi cat ma consider de ghinionista deoarece nu am parte de unul!”). Pe de alta parte, daca raspunde „nu”, interpretarea mea este din nou corecta („nu” arata faptul ca isi neaga dorinta)

Ai inteles? Indiferent ce ar raspunde, interpretarea mea este corecta! Cam asta inseamna ca o propozitie nu este falsificabila. E precum Hopa-Mitica, orice ai face cade mereu in picioare (rationamentul este valabil si pentru situatia in care continutul inconstient revelat de vis este frica de viol) Nu se poate construi nimic cu sens plecand de la propozitii nefalsificabile si acesta este unul din motivele pentru care, in timp, pe masura ce constiinta critica a publicului se dezvolta, scolile de orientare psihodinamica (sau vehiculand elemente ale gandirii psihanalitice) isi vor restrange activitatea si, in cele din urma, vor fi asemenea automobilelor de epoca. Da, aceasta este o predictie (o poti verifica peste 10-20 de ani sau, daca traiesti in Statele Unite, in seara aceasta!)

Si pentru ca veni vorba de predictii (deloc intamplator), merita sa mentionez ca o calitate a teoriilor stiintifice bune este tocmai aceea de a face predictii riscante. „ Steaua se va califica in urma meciurilor cu TSKA Sofia”. Aceasta este o predictie modesta deoarece sunt 50% sanse sa se califice, spre multumirea miliardarului care merge in excursie la Athos. O predictie riscanta ar suna asa: „Steaua se va califica dupa 2-0 acasa si 1-1 la Sofia, toate cele 3 goluri fiind marcate de Banel, direct din centrari nereusite”.

Interpretarile psihodinamice sunt mereu post hoc, de aceea se potrivesc cu orice fel de rezultat.Daca mergi la un astfel de terapeut, roaga-l in mod respectuos sa ofere cateva predictii (insotite de temeuiri). Daca le face le vei putea verifica in timp, cu conditia sa nu fie la fel de vagi ca predictiile astrologice („te vei redresa incepand cu luna decembrie”). Iar daca refuza sa le faca…hmm, oare isi neaga propria capacitate de cunoastere?

Locuiesti cumva in Alexandria? Si daca „da”, il stii pe un baiat pe nume Euclid? Asa i se spune, Euclid din Alexandria. Totusi, daca ma gandesc mai bine, imi dau seama ca e putin posibil sa te fi intersectat cu el, in weekend, deoarece a trait acum 24 de secole (si nu exista dovezi ca ar fi supravietuit). Dar au supravietuit operele lui. „Elementele”, de exemplu, a fost tradusa in 300 de limbi. Ea contine bazele aritmeticii, ale geometriei plane si ale geometriei in spatiu (iti mai amintesti postulatul lui Euclid? Nuuuu? Prietene, cum ai reusit sa iei bac-ul?)

Acesta este un articol despre interconexiuni. Euclid a fost matematician si chiar unul mare de tot. Credinta mea este ca a fost si doctor desi, in timpul vietii, nu a vindecat pe nimeni. Ai putea accepta ca a vindecat un numar enorm de oameni, fiind mort? Nu, nu prin intermediul tehnologiilor paranormale (sau alte bazaconii, imi sopteste un fisier mental cu numele Shermer). Iata cum:

Euclid a scris un tratat despre optica. Plecand de la acest tratat s-a dezvoltat o ramura a fizicii numita, hmm, ce surpriza, „Optica” (studiata in clasa a 12-a, pe vremea mea). Evolutiile stiintifice in acest domeniu au dus la descoperirea microscopului (1600, microscopul cu lumina artificiala). Iar microscopul a ridicat inca una din cortinele Universului (si a gasit in spatele ei niste chestii foarte, foarte mici, cateva dintre ele nesuferite).

Da, microscopul a permis descoperirea microorganismelor si nasterea microbiologiei (Van Leewenhoek a fost primul om din istorie care le-a observat dar mult mai cunoscut e un coleg al lui, cu 2 secole mai tanar, un tip pe nume Pasteur-cumperi cumva lapte pasteurizat?).

Bacteriile sunt microorganisme si provoaca boli (iti este familiar acronimul BTS de la orele de dirigentie?). Stiind asta, doctorii prescriu antibiotice insuportabile pentru micutele si dragalasele procariote cu dimensiuni de 2 microni (cele de 15 microni, adica 0,015 mm sunt deja giganti). Asa te vindeci. Si totul a inceput cu Euclid. In cazul in care ai probleme cu memoria de lucru (numita candva si MSD sau memorie de scurta durata):

Euclid-optica-microscop-bacterie-boala-vindecare

Acum ma crezi? Euclid a fost doctor. In acelasi fel cercetarea psihologica de baza este cercetare aplicata. Intr-o zi, ceea ce o serie de oameni dedicati si putin cunoscuti au inteles despre un mecanism psihologic, un proces sau o functie, va fi aplicat in viata de zi cu zi de altcineva, care va primi, probabil, si coronita cu lauri. Ceea ce este ok. Sa ne amintim, cateodata macar, si de Euclid. Stiinta este o intreprindere colectiva. E unul din motivele pentru care o pretuiesc. Solidaritate.

Crezi ca ar fi adecvat, intr-o zi de duminica de august (articol reluat, pentru echilibrul termic, si intr-o zi geroasa), cu o cromatica sufletesca inefabila, un articol sofisticat despre retele neuronale cu straturi ascunse multiple, in contextul unei discutii labirintice despre algoritmii genetici?

Nu trebuie sa raspunzi, fraza de mai sus a fost creata cu un alt scop. Din cele mai mult de 30 de cuvinte, cate dintre ele iti par a fi foarte rare in conversatiile zilnice? Trec saptamani in sir fara sa auzi cuvantul „algoritm”? Dar adjectivul „sofisticat”? Cat de des oamenii din jurul tau se refera la un comportament ca fiind „adecvat”? Si cand ai auzit ultima data pe cineva caraterizand o discutie drept „labirintica”?

Acesta este un articol despre relatii sexuale (nu si despre orgasm). Iti vine sa crezi sau laconicitatea (a nu se confunda cu „lacanicitatea”-termen inventat ad-hoc, cu trimitere la Lacan) ultimei afirmatii prefigureaza o dispozitie mentala predilect cinica? Ti se pare cumva ca vorbesc in dodii? (adica folosesc un stil excesiv de pretios)

Iata cateva date descoperite de cercetare (valabile pentru vorbitorii de limba engleza, dar cred ca putem extrapola):

• Cele mai frecvente 100 de cuvinte acopera 60% din continutul unei conversatii
• Cele mai frecvente 4.000 de cuvinte acopera 98% din continutul unei conversatii

Inainte de a discuta sensul acestor date uluitoare (in opinia mea inocenta si vag muribunda, i.e. deschisa catre schimbare) avansez o predictie: o ancheta sociologica realizata pe populatia acestui blog (in jur de 2.000-2.500 de persoane, lunar) nu va identifica printre ele niciun fotbalist (deoarece urmaresc emisiunile sportive, ma delectez infinit si etoxibenzenic-don’t ask!- cu platitudinile unor oameni care castiga, lunar, salariul meu la Universitate pe un numar elucubrant de mare de luni) dar va gasi cateva persoane cu doctorat (cel putin pe acelea pe care le stiu eu)

Vocabularul mediu al unui adult contine in jur de 60.000 de cuvinte. Cum doar 4.000 sunt folosite, constant, ne putem intreba ce rost au celelalte 56.000? La ce bun sa le inveti? (pana la 18 ani, copiii invata 18-20 de cuvinte pe zi, dupa calculele lui Geoffrey Miller, un psiholog care m-a fermecat si la adresa caruia imi vine sa fiu encomiastic)

Restul de 56.000 sunt bune pentru sex. (hi hi, ai dat recent peste o idee mai absurda decat asta?) Iata cum: exista o corelatie de 80% intre inteligenta generala si marimea vocabularului (vezi A. Jensen, 1998, The g factor, London:Praeger). Gemenii identici crescuti separat coreleaza in proportie de 75% la marimea vocabularului (efectele de mediu, prin urmare, au o contributie modesta) C a atare, un vocabular suficient de bogat este un indicator bun al inteligentei si functioneaza, in limbaj de specialitate, drept indicator de fitness (fitness mental, evident)

O femeie se uita la un barbat si nu are cum sa stie cat este de inteligent (pe cand un barbat se poate uita la o femeie intuind rezonabil cat este de fertila-vezi articole anterioare, daca le mai gasesti!) Inainte de a-i incredinta sanii si, mai ales, vaginul, cateva (multe!) conversatii sunt necesare. Studiile facute pe WAIS-R (un test de inteligenta) arat ca o persoana cu un IQ intre 80 si 90 nu intelege cuvinte precum „reluctant” sau „ponder” (ai anumite rezerve fata de aceste rezultate? Iti e dificil sa le cantaresti valoarea?)

Oamenii nu pot umbla cu testele de inteligenta la ei, din motive practice, iar oamenii preistorici sigur nu faceau evaluari de acest tip in constiinta lor (de care Julian Jaynes se indoieste). Nici nu este nevoie. Creierele noastre infereaza automat nivelurile de inteligenta prelucrand propozitiile interlocutorilor nostri ( nu ma refer aici, cum poate intelegi deja, la formele de inteligenta postulate de Howard Gardner). Cuvinte si structuri gramaticale, inainte de a elucida misterele intromisiunii (asa ca, daca vrei sa o seduci, o idee mai buna decat sa o plimbi cu un Audi A6 Limuzina, este sa ii vorbesti folosind mai mult de 4.000 de cuvinte, deloc emfatic dar elocvent si dezinvolt, pricepi, fratele meu?)

Strict pentru obiective legate de supravietuire nu sunt necesare prea multe cuvinte (revin:asculta-i pe fotbalisti, sunt deliciosi!) Este posibil ca selectia sexuala sa fi influentat decisiv evolutia limbajului si sa explice dimensiunile complet nepotrivite (sa zic „inadecvate”?) in raport cu necesitatile practice ale vietii de zi cu zi. Oricine poate supravietui cu doar 1.000 de cuvinte (daca voi spune, din nou, „fotbalistii” voi fi banuit de invidie ostila la adresa lor, deoarece au acces la femei foarte frumoase, insa aceasta atribuire e doar partial adevarata, cum as putea invidia o categorie extinsa de oameni din care doar cativa se pot mandri cu partenere excelent proportionate si IQ-uri controversate?)

Kanzi, celebra maimuta bonobo, acum in varsta de 31 de ani (nu glumesc!) nu a reusit sa invete mai mult de 200 de simboluri vizuale (si asta fiind neobisnuit de inteligenta). Primatele, in general, folosesc intre 5 si 20 de semnale. Doar noi, oamenii, ne permitem o comunicare luxurianta si, la prima vedere, inutila (asa-i, Mutule? Asa-i, Surdule?-linia de atac a Romaniei in meciul cu Franta)

Daca nu ai parte de prea mult sex ia-ti un dictionar de neologisme sau, si mai bine, citeste literatura de buna calitate (daca i-as spune unui profesor de literatura ca profesia lui, in ultima instanta, nu este o activitate orientata cultural ci sexual, oare m-ar banui de expunere non-liliputana la D.H. Lawrence?) Privesc nuantat psihologia evolutionista insa, in anumite cazuri, explicatiile ei imi par potrivite („adecvate”?). Poate ca marimea vocabularului, intr-adevar, este un fel de publicitate mascata facuta fitness-ului („iata ce inteligent(a) sunt!”, cu varianta „nu vorbeste cu mine, se inchide in el iar eu nu ma mai simt atrasa de el!”)

Nu stiu daca te-am convins, astazi, sa aloci jumatate din timpul alocat serialelor de la televizor unor carti bune sau, de ce nu, unor bloguri bune (de ce crezi ca a explodat aceasta forma de comunicare?). Eu ma intorc, deocamdata, la efectul Baldwin si posibilitatea de a seta conexiunile innascute prin invatare, trecandu-le in pozitia „dezactivat” sau „activat”. Hot topic, isn’t it?