Deoarece gandirea stiintifica nu este ceva natural (nici spalatul pe dinti nu este ceva natural) ea trebuie invatata. Unul din locurile in care se invata, sau mai bine zis se preda, nefiind sigur ca se si invata, este cursul de metodologia cercetarii. In opinia mea, acesta este unul din cursurile cele mai importante din facultate si furnizorul unor instrumente de gandire pe care le poti folosi, cu succes, intreaga viata, fara sa faci vreodata cercetare stiintifica. Insa opinia mea, ca si in alte cazuri, este excentrica: intalnesc rar studenti care sa fie incantati de intelegerea diferentelor dintre ipoteze si teorii sau de ceea ce, in engleza, se numeste, atat de frumos, confound (confounding variable) si reprezinta o sursa de concluzii gresite despre realitate.
Nu mi-am propus sa te plictisesc astazi cu astfel de idei care iti pot creste periculos de mult calitatea vietii si chiar prezinta riscul de a te face sa pari o persoana deosebit de inteligenta. Vreau doar sa-ti arat de unde imi extrag inspiratia pentru a face calatoriile cu metroul, destul de rare, de altfel, un pic morbide.
Unul din cele doua ingrediente ale unui design experimental (pe scurt, „experiment”) este distributia randomizata (intrebare pentru cei care au promovat cursul de metodologie: care este al doilea?), adica o tehnica prin care te asiguri ca membrii unei populatii pe care vrei sa o cercetezi au o sansa egala de a face parte din studiul tau. De exemplu, daca vrei sa intelegi ceva despre copiii de 5 ani si studiezi prichindeii doar de la gradinite foarte scumpe, pe care si le permit numai parintii cu un status socioeconomic mult peste medie (si care nu stiu ca ei platesc in plus brand-ul si nu serviciile educationale, da, aceasta este publicitate negativa!), sunt sanse sa tragi concluzii eronate. Copiii provenind din familii cu un status mai modest nu au intrat in studiul tau, deci distributia randomizata nu a fost realizata.
Ei bine, cand merg cu metroul si nu vreau sa-mi plasez mintea in modul de functionare „almost sleep”, imi imaginez ca oamenii din jurul meu ar putea fi un esantion reprezentativ pentru adultii din Bucuresti si ii privesc atent, intrebandu-ma care dintre ei va muri din cauza unei boli asociate cu fumatul (nu sunt normal, nu mai trebuie sa-mi spui si tu!). Nu este necesar sa strabat metroul dintr-un capat in altul, salutandu-i, astfel, si pe bodyguarzii („strajerii”, pentru cititorii mei din Moldova de peste Prut) care ne reamintesc, prin prezenta lor, sa ne comportam civilizat (acest tip de comportament nefiind, inca, reflex, probabil din motive care au legatura cu natura noastra de mamifere).
Este suficient sa delimitez grupuri de 10 persoane. Nu e cam putin? Nu este! Din multimea tuturor adultilor care traiesc pe planeta noastra, in acest moment, aproximativ unul din zece va muri mai devreme decat era asteptat, conform sperantei de viata, ca urmare a faptului ca fumeaza.
Doar pentru amatorii de senzatii tari, iata, in ordinea gradului de risc, principalele tipuri de cancer asociate cu fumatul:
- Cancer pulmonar
- Cancer al gurii
- Cancer al esofagului
- Cancer al laringelui
- Cancer de prostata
- Cancer al rinichilor
- Cancer al pancreasului
- Cancer cervical
Nu merg atat de departe incat sa atribui una din aceste boli semenilor mei din transportul public, sublim nebanuitori, din fericire, vis-a-vis de ocheadele pe care le arunc. Ar fi, de altfel, deprimant („ia sa mai vedem, intre Eroilor si Grozavesti, un cancer cervical si, cu putin noroc, si un anevrism ateroslerotic!”). De fapt, pentru a merge cu onestitatea pana la capat, nici nu fac astfel de experimente mentale. Poate doar vreau sa te inspir, in cazul in care ti-au obosit ochii de la lectura?
Nu sunt intr-o relatie prea buna cu specia umana, sau imi pierd raportul echilibrat, atunci cand citesc estimarile de la National Cancer Institute (al americanilor) sau previziunile OMS. Tu cum te-ai simti afland ca in jur de 500 de milioane de oameni, din multimea celor vii in acest moment, vor muri ca rezultat al consumului de tutun?
Cinci sute de milioane. Jumatate de miliard. Toti americanii si toti japonezii, plus francezii care nu se pot hotari intre Sarkozy si Hollande. Sau aproape jumatate din populatia Indiei. Sau de trei ori populatia Rusiei, in frunte cu Abramovici, cel care finanteaza o echipa care mi-a stricat seara de ieri, dupa ce avusesem o zi excelenta.
Imi pastrez pentru un alt moment revolta fata de companiile care produc tigari fiind, la propriu, negustori ai mortii. Legali. Cu constiinta impacata (rezolvandu-si elegant disonantele cognitive, voi povesti audierile din Congresul american). Acum ma gandesc doar la cei care consuma. Unii produc, altii consuma. Esti unul dintre consumatori? Nu te vei imbolnavi de cancer, nu spun asta, spun doar ca, daca fumezi (fireste, conteaza si cat de mult!) riscurile cresc. Dar iti prezic altceva: de-a lungul vietii aproape sigur te vei imbolnavi de bronsita cronica si emfizem pulmonar.
Nu-i asa ca, pentru un timp, vei citi alte bloguri?
