„Dar tu ce intelegi prin valoare?”, (ma) intreaba Ea. Era de asteptat, doar traim intr-o lume suprasaturata in comportamente selectate evolutionist. Ma asteptam la reciprocitate (nu stiu de ce imi vine imi minte acum numele lui Jonathan Haidt, poate pentru ca a scris frumos despre reciprocitate sau pentru ca vreau sa-i fac un pic de reclama, avand in vedere ca-i apare o noua carte). In acest caz ma asteptam la o versiune particulara a reciprocitatii: razbunarea!

Da, pentru ca Eu am intrebat-o ce intelege prin numar! (nu era o discutie romantica, in acelea intrebarile mele se refera la leptoni) Din fericire, aveam raspunsul pregatit. Si sunt mandru sa-l impartasesc, aici, si cu tine (sunt mandru de orice explicatie pe care o pot oferi si poate fi inteleasa si de un copil de 5 ani – nu e nicio ironie la mijloc, doar o asumare modesta a nivelului de cunoastere la care am ajuns, dupa contactul cu cele mai bune minti ale planetei, contact telepatic, bineinteles).

Ce inteleg prin valoare? Fii atenta! Este ca si cum eu as fi o broasca intr-un lac plin de nuferi. Si stau cand pe un nufar, cand pe altul. La un moment dat, insa, zbrr…pe-o dugheana (imi cer scuze, aceasta este o secventa dintr-un alt film, cu pupeze si pauni, arondate unor crengi si, mai rar, amfiteatre), baldabac!, vreau sa spun, plonjez in apa (cu surub pe spate, pentru cunoscatori).

Eram la suprafata, pe un nufar, si acum sunt sub suprafata, in adancime, cum ar veni, la radacina lui. Stau aproape de radacina lui, invizibila de la suprafata. Insa acum o „vad”, adica sunt constient de ea. Cred ca aceasta este valoarea.

Valoarea este o radacina.

Ai inteles, da? Acesta a fost cursul de etica de astazi (pentru populatia de batracieni, broastele raioase fiind incluse, la pachet cu printesele). Lumea e simpla. O duminica frumoasa! Ah, si inca ceva: You can call me Oak (watch the translation!).

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin