Nu stiu daca ai trecut pana acum prin procesul numit „a cumpara o casa”. In cazul in care iti lipseste aceasta experienta te invit sa ma insotesti, cu ajutorul imaginatiei si, sper, al ratiunii: Cum procedezi? Cumperi prima casa despre care stii ca este de vanzare? Cumperi prima casa pe care ti-o prezinta agentul imobiliar? (pregateste-te sa-i oferi 3% comision, cum cere el, sau sa negociezi fara mila, cum as incerca sa-ti sugerez)
Si daca ti se pare potrivit sa vezi mai multe case, inainte de a alege una, oare te vei rezuma la a sta in pragul lor, eventual sa arunci un ochi in bucatarie, sau vei inspecta cu atentie toate camerele si vei pune intrebari grele proprietarului? Vei da drumul robinetelor, vei cerceta peretii si tavanul, vei analiza inclusiv numarul si pozitia prizelor sau vei alege cu ochii inchisi? Cu alte cuvinte, selectia unei case va fi ghidata de logica sau te vei comporta intr-un fel irational, scuze, intuitiv, adica, fara nicio examinare, sa spui „simt ca e o casa potrivita”?
Urmeaza sa petreci in ea mai multi ani, poate chiar toata viata, asa ca nu e o alegere usoara, mai ales daca ai in spate, metaforic vorbind, o banca dornica sa te cocoseze timp de 30 de ani cu ratele si dobanzile ei altruiste! Poate esti de acord, e nevoie sa folosesti ratiunea pentru a realiza o alegere responsabila. Fireste ca, la final, inainte de a transa lucrurile („o iau sau nu?”), poti apela si la senzatii viscerale, insa aceasta procedura e mai degraba cireasa de pe tort si nu echivaleaza in niciun fel cu explorarea atenta a posibilei (si costisitoarei) investitii imobiliare.
Imagineaza-ti o persoana careia un broker imobiliar, bine-intentionat, desigur, ii propune o proprietate si o cumpara fara macar sa o vada. Ai spune ca este o persoana rationala? Ti-ai dori ca fiul sau fiica ta sa procedeze astfel cu banii pe care tu i-ai economisit toata viata? Sper ca acum e mai limpede diferenta dintre ratiune si irationalitate si vei intelege mai bine de ce ma tem de prezenta si propagarea ultimei prin vietile noastre individuale si sociale. A fi rational este ceva atat de normal incat unii oameni iau aceasta pozitie fata de viata ca fiind de la sine inteleasa cand, in realitate, ea nu este nici usoara nici scutita de erori sistematice (biasuri).
Si acum sa ne gandim ca sufletul tau este nemuritor si iti alegi o „casa” pentru o eternitate. Cum faci asta? Prin alegerea unui zeu! Zeul, daca i te supui, adica te comporti in acord cu regulile Lui, si, eventual, il venerezi, cu toata inima, fara indoiala, iti va aloca, dupa moarte, o resedinta confortabila, daca nu cumva magnifica, depasind cu mult casele prapadite ale unora precum Bill Gates sau Paul Allen (nu stiu de ce mi-a venit in minte duetul Microsoft).
Iti amintesti cum ai ales casa? De ce nu ai face la fel atunci cand iti alegi zeul? (de fapt, cu infinit mai multa atentie, avand in vedere cate depind de decizia ta) Asa cum, dupa o prima selectie, ai ales cele mai interesante, poate, 10-20 de case, si le-ai cercetat riguros, de ce nu ai proceda in mod identic, vreau sa spun, rational, acum, cand e vorba de zeu?
Poate nu ai idee cati zei exista? Oricat de incredibil poate sa para, exista mai multi zei decat case in oasul tau (e valabil si pentru cei care locuiesc in zone metropolitane) De ce ai alege primul zeu care iti iese in cale (zeul venerat in cultura inauntrul careia te-ai nascut) daca nu ai ales prima casa aparuta in calea ta? Ti s-ar parea normal, mai ales in conditiile in care alegerea ta ar avea implicatii eterne?
Poate nu savurezi inclinatia mea catre analogii insa, in acest caz, daca nu esti intr-o stare alterata de constiinta, probabil imi dai dreptate. Este o chestiune de viata si de moarte, mai ales de moarte, ca sa zic asa! Unde vei trai 30 de ani de-acum incolo e nimic in comparatie cu unde vei trai urmatoarele 30 de milenii. Merita sa alegi responsabil. Insa cati oameni fac asta?
Nu ti se pare si tie ca oamenii aleg primul zeu care le iese in cale? (adesea zeul ales deja de parintii lor, probabil in urma unor explorari la fel de modeste, ca sa nu spun lenese sau absurde). De ce? De ce oamenii se comporta rational cu privire la case dar devin brusc irationali in materie de zei? (stiintele cognitive au un raspuns dar nu te voi plictisi cu el)
Cum, nu te-ai gandit ca exista mai multi zei? Chiar exista si au perspective diferite asupra lumii, adesea ireconciliabile (si nu au ezitat sa le transmita, prin revelatii, adoratorilor, sugerandu-le, mai mult sau mai putin direct, eliminarea „celorlalti”). De exemplu, daca Jupiter este adevaratul zeu? (da, cel din vechea religie romana, echivalentul lui Zeus din panteonul grecesc) Cum stii ca nu este asa? El poate parea demodat (sau expirat) numai pentru ca oamenii au ales in mod perseverent gresit! El inca asteapta tauri castrati drept sacrificii si, neprimind, dupa moarte, ii trimite pe oameni in locatii neprietenoase.
Poate Allah este adevaratul zeu? Poate Ganesha? Sau Kali? Sau Anshar, din mitologia sumeriana? Cum stii? Cu marketingul din ziua de azi e posibil ca un zeu-impostor sa fie extrem de popular, tu sa-l imbratisezi si, la final, cand povestea ta pe Pamant se termina, sa te trezesi intr-o vagauna cosmica, pedepsit de adevaratul zeu, furios ca nu l-ai cautat in mod responsabil si ai cedat, prosteste, publicitatii la care ai fost expus? (daca unei case i se face reclama la televizor, la radio si pe strada, prin panotaj, te duci imediat sa o cumperi?)
Desi, cunoscandu-ma de ceva timp, ai putea gasi acest articol mai degraba distractiv decat serios, te informez ca il scriu cu cea mai mare concentrare, fara sa clipesc, deoarece poate fi in joc soarta tuturor vizitatorilor acestui site. Nu cred ca e o idee buna ca cea mai importanta alegere din viata unui om sa fie lasata pe mana parintilor, educatorilor sau diferitilor misionari de profesie. Pana la urma, sa alegi o casa instabila, care se va prabusi la primul cutremur, nu e chiar o tragedie in comparatie cu a alege religia gresita si a suferi, vesnic, consecintele acestei colosale prostii!
Propunerea mea dezinteresata (stii ca nu promovez niciun zeu, adica sunt impartial!) este sa aplici aceeasi gandire atenta, riguroasa si critica cand alegi zeul ca in situatia in care urmeaza sa alegi casa (daca nu ai ales-o deja). Iti garantez, nu vei regreta. Exista agentii acreditate care iti pun la dispozitie date fundamentale despre zei, te incurajez puternic sa apelezi la ele si sa compari informatiile. Multe se vor bate cap in cap insa cine a zis ca va fi o alegere usoara?
Eu nu sunt, din nefericire, un exemplu bun, fiind un cumparator peste masura de pretentios. Am rezolvat problema casei, aproximativ intr-un an din clipa in care mi-am propus, dar asta e un mizilic in raport cu provocarea fenomenala de a alege bine zeul. Si crede-ma, m-am interesat! Nu ma pot hotari si nu sufar deloc de indecizie cronica (ba uneori sunt chiar impulsiv). Doar ca acest caz pare a depasi capacitatile mele precare de analiza iar in sentimetele intuitive nu mai am de mult incredere (Kahneman, baiatul acela premiat de un tip care a facut bani din dinamita, nu e strain de asta). Asa ca, pana una-alta, pentru a scapa de tensiunea cognitiva si incapabil sa ma descurc decent cu inflatia de zei (si zeite, ma omoara feministele!), contemplu ideea urmatoare:
Ce comic ar fi sa nu existe, in realitate, niciun zeu!
De cand mi-a trecut acest gand prin cap, zilele mele, indiferent cat de sumbru colorate, uneori, au devenit fascinante, fiind suficient sa arunc o privire (recunosc, de cateva ori infricosata) spre cei care si-au ales zeul, in primul rand pe criterii geografice. Asta nu inseamna ca sunt mai destept, dimpotriva, e posibil sa fi facut cea mai proasta alegere din viata mea, ci doar ca lumea in care traiesc, pe neasteptate, a devenit un spatiu ( „o casa”) al bunei-dispozitii. Stiu, stiu, cine rade la urma rade mai bine!