Yin si Yang

Se ia un disc de vinyl (acum nu mai exista) si se pune intr-un pick-up (si acestea au disparut). Nu ai motive sa fii disperat, acelasi experiment il poti face cu un CD si un CD-player. Avem, prin urmare, 3 elemente: discul, tehnologia de „citire” a lui (aparatul) si muzica (o colectie de cantece favorite). Pentru a avea acces la muzica si a trai emotiile asociate e nevoie de „intalnirea fericita” disc-aparat (pick-up, CD-player), altfel te poti uita luni in sir la disc, fara a auzi un singur sunet (nu mai zic a simti tristetea profunda sau bucuria plina de prospetime evocate de muzica)

Cel mai avansat aparat nu e bun de nimic daca nu are ce sa ruleze inauntrul lui. Un disc de foarte buna calitate (si costisitor) nu are nicio valoare in absenta unui dispozitiv de citire a lui. „Intelesul” se afla acolo (inscris pe disc) dar nu poate fi accesat. Totusi, gandeste-te putin: este tot intelesul acolo? Nu cumva o parte din inteles este continuta de „aparat” (CD-player)? La ce ar fi bune CD-urile intr-o lume din care au disparut toate CD-playerele? Invers, la ce ne-ar folosi aparate performante in absenta discurilor? Incerc sa-ti spun ca „muzica” (intelesul) desi pare a fi codificata pe un suport (discul) in realitate se gaseste si in alta parte (dispozitivul de decodificare sau aparatul). Evident, nu in sensul ca butoanele player-ului ar avea undeva inauntrul lor, intr-un chip misterios, bucati din melodiile tale preferate ci in alt sens: intelesul unui mesaj, pentru a fi accesat si constientizat (sau trait) are o contraparte exterioara cu functii de trigger.

Daca incep sa te pierd, iti ofer un exemplu: imagineaza-ti o molecula de ADN in vid. Va da nastere la ceva? Raspunsul este „nu”! „Molecula vietii”, cum i se mai spune, are nevoie de un anume mediu chimic pentru a-si „elibera” informatiile si a permite construirea unui organism (un ursulet Koala, de pilda). In absenta acelui „alt mediu” nu se intampla nimic, ramane o bucata de materie complet inerta. Ti-ar placea o schema?

  • CD=molecula de ADN (genotipul)
  • CD-player=contextul chimic potrivit (corespunzator)
  • Muzica=organismul individual (fenotipul)

In sine, ADN-ul nu reprezinta nimic (e ca acest articol pe care azi nu-l citeste nimeni deoarece au cazut serverele de pe toate continentele). ADN-ul exista cu sens doar in relatie cu mediul (un anumit mediu, reamintesc, permitand o relatie armonioasa, in sensul de „eliberatoare de muzica”). Acesta este motivul pentru care nu sunt materialist reductionist, adica nu vad viata, emotiile si inteligenta ca expresii ale unei materii stupide si oarbe.

„Doar ADN”, deci materie, nu inseamna nimic. „Doar mediu chimic”, de asemenea, nu inseamna nimic. Ceea ce conteaza, in ultima instanta, este relatia lor. Aceasta relatie, precum relatia dintre un barbat si o femeie, este creatoare. Barbatii, ei singuri, nu pot produce nimic. Femeile, locuitoare exclusive ale Pamantului, in scurt timp nu ar mai exista. Insa intalnirea lor este minunata! Nu pot fi materialist (in sensul „hard”) si nici religios (sau „spiritualist”). Mai degraba sunt un fel de taoist, beneficiar incantat al celor mai noi cunostinte stiintifice. Yin si Yang, pe care le-am numit astazi „ADN” si „mediu chimic potrivit” danseaza, am impresia, peste tot in Univers, plasmuind, in diferite contexte chimice (deci foarte materiale), fiinte inteligente si uneori iubitoare. Dupa o vreme, indivizii respectivi dispar, doar pentru a aparea, simultan sau la scurt timp, altii, deoarece „ADN-ul” si „mediul chimic” nu dispar. Si daca totusi o fac (Big Crunch), dupa un alt timp (pe care nu il putem masura), jocul cosmic aduce in manifestare un altfel de ADN laolalta cu un alt gen de mediu chimic. Spectacolul lumii. Si bucuria prezenta, poate si a ta, de a-l intelege si contempla.


Publicat

în

de către

Etichete: