Diana, Cristina si Viorel sunt prieteni foarte buni, de mult timp (de la gradinita). Acum sunt toti corporatisti si asteapta nerabdatori concediul, pentru a materializa un plan mai vechi: o calatorie prin Europa. Zis si facut. La inceput de iulie pleaca impreuna in mult-asteptata aventura, circuland cu masini inchiriate (sau facand autostopul). Nu se despart niciodata si se sustin in permanenta (that’s why friends are for). Fiind sfarsit de iulie, iata-i inapoi: un pic obositi, un pic bronzati si multumiti de ceea ce, la unison, evalueaza ca un concediu reusit.
Dupa aproape o luna, din punct de vedere fizic, sunt, practic, neschimbati: Dianei nu i-a crescut nasul, Cristina nu are o ureche in plus iar Viorel are, in continuare, 2 testicule. E posibil ca, psihologic, sa se fi produs unele transformari insa, pentru scopurile de fata, nu ne intereseaza. Retine doar ca cei trei sunt organisme fizice distincte care nu s-au amestecat intre ele, desi au calatorit cu aceleasi masini.
Mai departe, in loc sa te gandesti la ei ca la fiinte umane, accepta, te rog, ca sunt gene (iar Viorel, Cristina si Diana sunt numele lor). Masinile inchiriate se numesc corpuri (da, in corpul tau, chiar acum, se afla mii de astfel de prieteni la catarama). Genele (prietenii) se muta dintr-un corp (o masina) in altul pentru a se putea deplasa prin mediu (Europa). Cu toate acestea (intimitate) nu se amesteca (isi pastreaza individualitatile) dar, prin actiunile lor, produc efecte diverse. Observa, deci, ca rezultatul actiunilor contine efecte amestecate.
Si ce sunt genele, in esenta? Instructiuni abstracte. Informatii. Poti evoca o foaie A4 pe care bunica a mazgalit reteta unei prajituri cu visine. Acolo sunt doar pete de cerneala si semne. Daca o mananci (la foaie ma refer) s-ar putea sa faci indigestie. Reteta e transmisa de la o generatie la alta (nepoata este acum capabila sa creeze o prajitura la fel de savuroasa). E aceeasi foaie? Nu, intre timp a fost copiata. Cerneala nu mai este neagra ci albastra iar foaia de hartie este de o calitate mai buna. Dar instructiunile sunt aceleasi (asta daca, pe parcurs, o minte inovatoare nu s-a gandit sa modifice o proportie sau sa introduca un ingredient nou).
Prin urmare, daca excludem mutatiile, genele se depaseaza neschimbate de-a lungul timpului, schimband „masinile” (corpurile), asemenea prietenilor nostri platiti de corporatii multinationale suficient de bine pentru a le adormi simtul moral. Pentru a continua marea calatorie (prin „Europa”) genele au nevoie de masini. Nicio problema, exista din belsug: suntem chiar noi! Asa cum ceea ce se intampla cu masinile inchiriate nu modifica structura fizica a celor 3 prieteni (o lovire usoara in parcare nu determina disparitia ridurilor Dianei sau aplatizarea abdomenului Cristinei) tot asa genele aflate in corpuri nu sunt influentate de destinul acestora (reteta continua sa fie copiata, chiar daca unii consumatori de prajitura au facut diabet sau au castigat Olimpiada cofetarilor). Corpurile sunt construite in functie de informatiile genetice, intr-adevar, dar acesta nu e decat un alt fel de a spune ca genele se folosesc de corpuri asa cum prietenii nostri s-au folosit de masini (pe care, ghici le, le-au abandonat ulterior, fara procese de constiinta)
Si atunci, cine evolueaza, te-ai putea intreba! Este o iluzie sa credem ca noi, oamenii (speciile) evoluam. Noi suntem doar masini de supravietuire (n-ai de ce sa fii furios, „eu” sau „tu” ca entitati fixe nu existam-asta e o alta iluzie!). ADN-ul evolueaza (sau genele, daca nu suporti sa ma refer la baza lor fizica). Sunt genele ceva viu, apt sa se miste? Nu, sunt doar informatii (precum acest text). Nu au nici dorinte, nici credinte, nici sentimente de dragoste. Doar sunt! Si ce fac? Se autocopiaza, la nesfarsit! (nu intotdeauna exact, astfel sunt posibile mici schimbari). Cele mai pricepute la a-si produce copii capabile sa produca alte copii „supravietuiesc” si „se perpetueaza” (celelalte sunt scoase din joc, treptat sau dintr-o data-vezi dinozaurii). Si ce inseamna, in acest caz, cel mai bine adaptat? Nimic altceva decat bun la replicare. Replicatorul (gena in plan biologic, mema in plan psihologic) este cu atat mai adaptat cu cat are mai multe sanse de a fi copiat.
De exemplu, intr-o comunitate de oameni onesti, un mincinos va fi un dezadaptat (nimeni nu se imperecheaza cu el asa ca „gena minciunii” nu este copiata intr-un alt organism). Si reciproca este valabila: daca esti cinstit in timp ce vecinii, colegii si chiar rudele tale sunt ipocrite, genele tale nu vor supravietui (nu vor fi copiate). Din fericire, societatea umana este un amestec de onestitate si minciuna, asa ca, pana una alta, ambele categorii de instructiuni („Iata ce trebuie sa spui pentru a obtine X”-aviz industriei de vanzari) se reproduc fara mari emotii.
Ar fi o eroare sa credem ca evolutia favorizeaza o directie sau alta (onestii sau manipulatorii). Pur si simplu, in mediul in care functioneaza, gena mai apta sa fie copiata va supravietui (va trece dintr-o „masina” in alta). Daca esti o persoana mai degraba sincera, vei avea o viata grea intr-un mediu duplicitar (fariseic). Cu un pic de minte in plus vei gasi puterea de a-ti schimba mediul, adica de a alege un mediu mai potrivit cu cine esti tu (oare in cautarea a ce 3 milioane de concetateni au plecat din Romania?). Sau vei ramane, te vei lupta cu viclenia si inautenticitatea, vei suferi si vei da nastere unor urmasi care iti vor repeta destinul chinuitor. Ah, poate vrei sa fii un erou! In regula, in acest caz. Ai dreptul sa-ti oferi aceasta placere. Totusi, probabilistic vorbind, in medii imbibate de frica eroii nu au urmasi vii. Cel mult o statuie din piatra, investita de porumbei cu functii de obiect sanitar.