„The Social Animal”


  1. The Social Animal, Elliot Aronson, 2008, Worth Publishers. Eu am editia a 10-a insa intre timp s-a ajuns la editia a 11-a. Prima editie a aparut in 1972 (acum 50 de ani!), la un an dupa ce Aronson, proaspat aterizat la Stanford si uimit de libertatea de a face ce doreste (in cadrul Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences), a hotarat nu doar sa contemple orasul San Francisco de pe o colina ci si sa scrie o carte.

Este un manual de psihologie sociala pentru studenti sau, judecand dupa longevitatea lui, este insusi manualul. Daca cineva imi spune ca este pasionat de psihologie sociala si nu a parcurs aceasta lucrare, eu, unul, nu stau de vorba cu el (pentru ca nu stie ce vorbeste!). Nu sunt chiar atat de intolerant, evident, doar exagerez putin pentru a sublinia importanta acestei carti. Exista o serie de alte manuale de psihologie sociala (Kenrick si Cialdini, de exemplu, 2009, doar 135 USD) bune si foarte bune. Insa cartea lui Aronson are ceva special! Oare pentru ca este singurul psiholog din intreaga istorie APA care a primit cele mai inalte 3 premii?

2. Mistakes Were Made (but not by me), Carol Tavris si Elliot Aronson, 2007, Hartcourt Books. Aceasta este cartea prin care l-am descoperit singur pe Aronson, pentru ca in timpul studentiei si, ulterior, printre colegii mei, nimeni nu l-a amintit macar o singura data. Este o carte cruda, despre felurile in care ne justificam pentru a nu ne asuma responsabilitatea pentru decizii si actiuni cu consecinte distructive. Fiind un om crud, cartea mi s-a potrivit ca o manusa.

Din pacate, cam de pe la pagina 104, mi-a zguduit increderea in judecata clinica si in eficienta psihoterapiei. Nu mi-am revenit nici in ziua de astazi intrucat, fiind vag masochist, am dorit sa aflu si din alte surse ce inseamna atitudine sceptica, bias de confirmare si, in general, bias. Le sunt recunoscator lui Tavris (este o „ea”) si lui Aronson pentru sansa de a intelege iluziile in care traiesc specialistii in sanatate mentala atunci cand nu dispun de mecanisme protectoare impotriva biasurilor cognitive.

Din fericire, dupa ce m-au bruscat cu eleganta caracteristica psihologilor sociali, 5 pagini mai incolo mi-au livrat problema delfinului binevoitor, de care sunt sigur ca imi voi aminti toata viata (o problema a carei victima inocenta a fost si Sigmund Freud, intemeietorul unei teorii pe care nu o mai studiaza nicio universitate din TOP 100-vezi QS World University Rankings).

Relatiile de cuplu beneficiaza si ele de un capitol separat. Insa cel mai tulburator este sa vezi cum oameni aflati in pozitii de putere iau decizii proaste care influenteaza milioane de oameni si reusesc sa se simta in continuare bine cu ei insisi, gratie reducerii disonantei cognitive prin auto-justificare.

Nu o recomand tinerilor sub 24 de ani decat cu acordul parintilor familiarizati cu Judith Rich Harris (coming soon!).


Publicat

în

,

de către

Etichete: