tehnica scaunului gol (si a peretelui tapetat cu diplome)

Articolul de mai jos a fost scris ca un fel de post-scriptum pentru un altul, scris intr-o cheie ludica si destinat celor care se iau prea tare in serios. Sunt convins ca cei lipsiti de simtul umorului nu l-au inteles dar mizez pe inteligenta celorlalti, in cazul in care umorul si inteligenta coreleaza dincolo de 0,60.

„Nu mi-am imaginat ca articolul satiric la adresa unei tehnici celebre in psihoterapiile de tip experiential va inregistra un asemenea succes (e cel mai citit articol din toata istoria blogului si nici macar nu este 100% original). Intrand in contact cu realitatea (inexplicabilul interes al vizitatorilor) sunt inclinat sa-l rog pe defunctul Fritz Perls (banuit in unele cercuri de usoare tulburari de personalitate) sa ma protejeze (presimt ca ma va refuza, sugerandu-mi sa-mi asum responsabilitatea) de o posibila intalnire cu terapeutii gestaltisti lipsiti de umor.

Si pentru ca nicio nenorocire nu vine singura, ieri am scris cateva randuri, nu foarte laudative (creierul chiar nu-l percepe pe „nu”?), la adresa NLP-ului. Iar acesta nu ar putea fi decat inceputul deoarece scolile de terapie au numeroase puncte slabe, invitandu-ma, irezistibil, sa le apas cu blandete. Off, cum as putea sa rezist? Mi-am facut si testul arborelui (cotit) si mi-a iesit aceeasi tendinta studiata de fizica de clasa a IX-a.

Mizez, totusi, pe consideratia pozitiva neconditionata a specialistilor care ar putea impartasi o aceeasi atitudine rezervata fata de afirmatiile sustinute doar de dovezi anecdotice. Promit, in (supra)compensatie, sa execut cateva asociatii libere pe tema sifonierelor, canapelelor sau scaunelor si sa unific disponibilitatea de a ocoli gandirea critica, in sensul de critical thinking promovat de universitatile americane sau britanice, cu puterea de penetrare a insightului transgenerational, dar asta numai daca sunt sustinut, telepatic, de spiritele stramosilor.

Psihoterapia este un lucru foarte bun iar avantul de a o practica, fara a fi intens constienti de limitele ei, un lucru cel putin discutabil. Uneori cu umor, pentru cine este inzestrat cu papile gustative, alteori fara acest ingredient minunat al vietii, insa mereu, in masura posibilului, cu atentie si discriminare. Stiinta uleiului de sarpe nu a disparut.”


Publicat

în

de către

Etichete: