Esti comandant de nava (nu, nu si viitor presedinte de tara deoarece esti cetatean britanic si acolo e pe baza de monarhie). Te intorci acasa dupa 4 ani de calatorii, prin toata lumea. Esti primit ca un erou deoarece, printre altele, ai capturat o corabie a Spaniei plina cu lucruri interesante pentru cei care ti-au finantat calatoria (o fundatie condusa de oameni caritabili). Suntem in 1744, intr-un deceniu in care Marea Britanie si Spania nu se inteleg prea bine (se bat de cate ori se intalnesc). Ai dus cateva lupte in cei 4 ani in care ti-au murit 4 oameni (da, ai citit bine). Altceva te ingrijoreaza: alti 1000 au murit de o boala necunoscuta. Nu mai intelegi nimic (si alti navigatori de cursa lunga raporteaza prezenta acestei boli in cazul voiajelor lungi)
Noi suntem acum in 2011 si stim ca boala respectiva se numeste scorbut, fiind rezultatul unei deficiente in vitamina C. Vitamina C produce colagenul, un fel de super-glue pentru muschi si vase de sange. Fara vitamina C, ligamentele, tendoanele, oasele, dintii, pielea, totul se degradeaza. Exact asta se intampla cu marinarii lui George Anson (tu, cel de sus). Evident, in cele din urma mureau, si spre disperarea medicilor britanici, care nu reuseau sa identifice cauza (nici nu aveau cum, vitamina C a fost izolata prima data in anii ’30)
Scorbutul era cunoscut, si temut, printre navigatori inca din 1497, deci de 250 de ani (primul caz consemnat, in urma calatoriei lui Vasco da Gama spre Capul Bunei Sperante). Oamenii mureau in chinuri groaznice. Imagineaza-ti cum erau perspectivele pentru un marinar care se imbarca pentru mai mult de 3 luni. Nu avea nicio garantie ca se va mai intoarce.
Acesta este un articol despre ignoranta si despre metodologia stiintifica. Vreau sa-ti arat cum gandirea stiintifica poate salva sute de mii de vieti in timp ce rugaciunile, leacurile babesti si medicina alternativa nu salveaza nimic ( cu toate acestea,in mod straniu, popularitatea lor nu scade!)
In 1746 un tanar medic pe nume James Lind, posesor al unei minti ascutite si, probabil, neinteresat de explicatii esoterice, a realizat primul test clinic controlat din lume. Nu a fost ceva iesit din comun, daca privim cu ochii gandirii abstracte din zilele noastre, insa pentru acele timpuri a fost ceva senzational (iti vine sa crezi ca gandirea stiintifica a patruns in medicina abia acum 3 secole iar zeci de secole inainte medicina nu a fost nimic altceva decat impostura?)
Lind, plimbandu-se pe Mediterana, cu nava Salisbury, a „beneficiat”, normal, de marinari care se imbolnaveau. Si a avut o idee geniala: i-a impartit in grupuri diferite si i-a tratat diferit! Intamplator sau nu, unul din grupuri a primit in dieta portocale si lamai. Pacientii din acest grup au fost singurii care s-au vindecat! (deoarece fructele contineau vitamina C, insa lucrul acesta urma a fi aflat peste mai mult de un secol)
Ceea ce era important fusese demonstrat: tratamentul cu portocale si lamai functiona (ulterior, dupa ce un gen de lamai mai mici, limes, a fost introdus in dieta marinarilor britanici, ei au ajuns sa fie numiti limeys, un termen care s-a extins apoi la toti britanicii-nu-l folosi, totusi, daca te plimbi chiar acum prin Londra!)
Nimeni nu stia ce anume fac portocalele si lamaile insa un lucru era sigur: tratamentul era bun! A fost nevoie de aproape 50 de ani, cu toate acestea, pentru ca Marina Britanica sa adopte recomandarile lui Lind (dezvoltate, dupa aceea, de Gilbert Blane) Tarziu, nu-i asa? Da, suficient de tarziu: in timpul celor 7 ani de razboi cu Franta, 1512 marinari au murit in lupte si 100 000 au fost ucisi de scorbut. Ignoranta ucide, esti de acord? (iar Dumnezeu, cumva de neinteles, nu intervine pentru a-i salva pe oameni de efectele necunoasterii)
Celelalte tari aspirante la suprematia navala au aflat si mai tarziu de „tratamentul cu lamai”, suficient pentru ca Marea Britanie sa-si adjudece tinuturi aflate la mare distanta, la care altii nu puteau ajunge deoarece mureau pe drum (de scorbut). De aici putem incepe o discutie interesanta despre colonii, politica si inteligenta aplicata, insa iti las tie aceasta placere (daca tot esti la Londra)
Am scris acest articol si pentru a-l anunta pe urmatorul. Intentionez sa scriu despre medicina alternativa (MA), extraordinar de prizata in zilele noastre. Din pacate, consumatorul de servicii de sanatate (ca si in cazul serviciilor psihoterapeutice) este foarte putin constient de eficienta MA, nefiind la curent cu experimentele controlate stiintific si rezultatele lor. Prin urmare, daca ai deja un medic homeopat, de exemplu, ai putea reveni pe acest blog pentru o intalnire cu galeata cu apa rece, pe care imi propun sa ti-o arunc in fata (sa nu zici ca nu ti-am spus!)
Nu mai am nicio indoiala ca metoda stiintifica este cel mai bun instrument descoperit de mintea umana de natura a ne ajuta sa ne apropiem de avdevar. Astazi nu se mai moare de scorbut deoarece, candva, cativa oameni capabili de gandire riguroasa nu au crezut in remedii ad-hoc sau in „vibratii”, cu atat mai putin in puterea pedepsitoare a unui zeu („mori pentru ca esti pacatos”) ci au stiut sa puna intrebarile corecte si sa accepte raspunsurile. Asta inteleg eu prin contact cu realitatea.
Metoda stiintifica, aici si acolo, acum si atunci, face diferenta intre viata si moarte. Daca am fi in secolul 17 si fiul tau ar urma sa plece pe mare, intr-o calatorie de un an, riscand sa nu-l mai vezi niciodata, poate ar fi intelept sa fii de partea stiintei. Faptul ca-ti petreci o ora, zilnic, in biserica, nu este suficient pentru a genera hidroxiprolina si hidroxilizina in organismul lui privat de vitamina C. Dumnezeu nu livreaza enantiomerul L al acidului ascorbic in urma rugaciunilor tale (si nicio sedinta de acupunctura nu ajuta, te asigur!)
Mai degraba, asa cum a procedat Lind, tanarul doctor scotian (si-a sabotat inocent propria descoperire-dar asta e o alta poveste) caruia i-a trecut prin cap sa controleze variabila dieta (in loc sa-i hraneasca pe toti la fel), o doza sanatoasa de gandire stiintifica poate fi dezirabila. Dar pentru asta, ma gandesc, cineva trebuie sa ne ajute sa nu ne mai temem de ea si altcineva, probabil, sa ne ajute sa-i lasam in pace pe zei, pentru ca asta fac si ei cu noi (nu-si manifesta prezenta!). Altfel, versiunile moderne de scorbut ne vor priva de satisfactia de a ne vedea copiii crescand, poate, mai liber, adica eliberati de opinii eventual interesante dar incapabile sa vindece boli si sa salveze vieti.
In 1805, puternica armata alui Napoleon nu a putut invada Anglia (astfel incat azi sa se vorbeasca franceza la Bristol sau la Liverpool) deoarece marina britanica i-a blocat navele in porturi cateva luni. Si cum a reusit asta? Stii deja. God save the lemon-queen!