In luna decembrie nu stiu ce m-a apucat si am compus o scrisoare pentru Mos Craciun. Insa cu niciun chip nu i-am gasit adresa in ciuda unor cautari aproape nebunesti cu ajutorul motorului Google. Am renuntat, in cele din urma, si am hotarat sa o public pe un blog, nutrind in secret speranta ca Mos Craciun va fi unul dintre vizitatori, avand in vedere trimiterile ireverentioase din textele mele obisnuite. Nici pana in ziua de astazi nu mi-a raspuns, nici pe canalele oficiale (scrisoare clasica, mail) nici pe cele paranormale, agreate de unii concetateni ostili gandirii critice, Iata scrisoarea, necenzurata:
Draga Mosule,
Iti marturisesc de la bun inceput un secret intunecat: nu am crezut niciodata in tine. Pe vremea copilariei, bunicii mei, insarcinati temporar cu educatia mea, desi oameni religiosi, nu au gasit necesar sa apeleze la aceasta inventie culturala (scuze, sunt deja in disonanta cognitiva!) pentru a darui un elicopter (it’s just post-wishful thinking) sau o carte cu povesti (anticipand ca voi fi un cititor vorace). Prin urmare, toate referintele mele in ceea ce te priveste sunt ancorate de metafora unui Univers inteligent, orientat catre armonie.
Cu o enorma intarziere am descoperit ca doar mintea mea era orientata catre armonie (in privinta inteligentei nici acum nu sunt sigur) iar Universul initial binevoitor se pare ca nu doreste nimic, fiind guvernat de legile intamplarii si generand, ocazional, mici insulite de ordine. Acesta este contextul in care, sacrificandu-mi propriul eu grandios inflamat de o cunoastere stiintifica dubioasa (in comparatie cu precizia cristalina a sistemelor mistice sau macar a invataturilor feng-shui, cele cu clopotei la mansarda, daca nu esti familiarizat cu obiceiuri de pe alte continente, si te rog sa nu cauti intr-un mod paranoid ironii ascunse in fraza, pentru ca exista clopotei si la etajul 1, mai rar la subsol), indraznesc a te ruga sa nu-i ocolesti, si de data aceasta, pe copiii nascuti inauntrul altor religii (sau pe alte teritorii, religia fiind, am impresia, in primul rand o problema de geografie).
Ei de ce sa fie discriminati? Ce vina au ca parintii lor au ales zeul gresit? Tu stii deja despre credinta crestina ca este superioara oricarei alte religii si ca Iisus, care se naste azi (alte surse spun ca s-a nascut primavara si ca papa Iuliu I, in al patrulea secol, a ales data de 25 decembrie, coincidenta cu Saturnaliile) si va muri prin aprilie, se va naste din nou, de-a binelea, aproape sigur in timpul vietilor noastre, spre imensa dezamagire a generatiilor trecute, care au crezut, zadarnic, acelasi lucru.
Nu-mi imaginez despre tine ca ai putea avea prejudecati de ordin religios deoarece mi te inchipui un batran deosebit de intelept, iradiind in jurul tau generozitate si compasiune (am doar unele mici iritari vis-a-vis de burta ta, insa asta doar pentru ca sunt biasat pro-miscare si anti-sedentarism, motiv pentru care rareori imi gasesc partenere dispuse la efort epuizant). Doar indraznesc sa gandesc, arogant, fireste, fiind mai tanar, ca ai putea avea hipocampul usor afectat de varsta inaintata si cateva milioane de neuroni definitiv cedati, pe bursa de valori mentale, companiei Alzheimer & Grandparents’ Sons.
De aceea cutez a-ti spune ca mi se pare usor nedrept ca, de pilda, copiii din familii relativ prospere sa se bucure de vizitele tale iar copiii nascuti, karmic, nu am nicio indoiala, in familii sarace sa nu te intalneasca nici anul acesta. Si te asigur ca acum nu ma refer la sufletele cumva pierdute deoarece s-au nascut intr-o religie gresita ci la copiii din tarile crestine, in special din tarile crestine sarace, cei care, probabil chiar acum, in timp ce tu iti treci mana peste burta indestulata, mor pe capete si vor continua sa o faca, sistematic, fideli unor statistici impersonale.
Te rog, nu pune responsabilitatea pe umerii mei, eu nu am capacitatea de a fi ubicuu si nici nu ma pot deplasa cu vitezele supraluminice dezvoltate de Rudolf cel cu nasul rosu, inclusiv in zilele lui cele mai proaste (cu adrenalina prabusita). Ma intreb cum de nu ii vizitezi tocmai pe ei, ce par a avea asa de multa nevoie, si ii preferi pe copiii despre care stim, in anumite limite rezonabile, ca se bucura de privilegii si in alte zile ale anului (parintii lor traind in societati abundente, oricat de isteric ar sustine contrariul-niciun rege din secolele trecute nu beneficia de dus cald la orice ora din zi, ca sa nu mai zic de telefoane mobile, oricat de desuete-am evitat sa scriu „imbatranite”, nefiind politically correct ).
Oare ai ceva cu copiii dezvantajati social sau economic? Imi poti spune, inca mai ofer, pe spranceana, consultatii terapeutice, si te-as putea ajuta sa depasesti acesasta inclinatie vadit evolutionista (ce rost are sa-i sprijini pe cei slabi sau vulnerabili, ei oricum nu vor rezista in aspra competitie pentru supravietuire, mai bine sa investesti in cei cu mai multe sanse din clasele mijlocii si, ca sa nu dai de banuit, si din cateva familii aflate mai jos in ierarhia weberiana?).
Risti sa pari un batranel cu o periculoasa preferinta right-wing, la extrema, fara indoiala, si nu stiu cum tatal mai moderat al unui copil aflat pe lista ta de cumparaturi (ptiu, de oferte altruiste) te-ar putea percepe si, eventual, promova in constiinta publica (felicitari, beneficiezi de un PR incredibil!). Spun „tatal” deoarece femeile sunt sublim dezinteresate de politica, poate cu exceptia unor tinere expuse la doze fatale de filosofie politica, invidiind penisul lui Freud sau pur si simplu patentat nonconformiste.
Daca tii cont de modesta mea incercare de a comunica non-manipulativ cu tine (sau macar cu o secretara inocenta, e greu de crezut ca lucrezi singur, oricat de avansate ar fi procesele obsesiv-compulsive: asa de multe dorinte specifice, asa de numeroase adrese, nu mai zic nimic de contabilitatea primara fapte bune-fapte rele) poate anul viitor, sau in anii care vor urma (daca scapam de catastrofa din 21.12.2012, anticipata de mayasii care se stergeau la fund cu frunze, intrucat nu fusese inventata hartia igienica, dar altfel erau monumente de cunoastere), iti vei face timp si pentru copiii lipsiti de noroc, de conditii decente de viata, de ingrijire medicala minima si, se pare, lipsiti si de viitor.
Imi dau seama ca iti cer prea mult si ca aceasta obligatie nu iti revine, tu fiiind, ca oricine altcineva, poate cu exceptia lui Benjamin Libet si a lui Daniel Wegner, un agent liber, adica o fiinta ce dispune de liber arbitru incoruptibil si hotaraste, cantarind atent in vasta lui constiinta, cine (nu) merita sa primeasca, eventual in mod ostentativ, cadouri. Imi permit doar sa-ti semnalez un stingheritor pattern statistic, anume tendinta evidenta de a-i favoriza pe copiii din familii relativ ok in dauna copiilor nascuti in familii sarace.
Noi, oamenii, marginiti, egocentrici, lacomi si violenti, trasaturi care nu reprezinta, desigur, esenta noastra luminoasa ci mici accidente circumstantiale, nu reusim sa avem grija de acesti semeni mai mici, probabil pentru ca nu ne pasa de ei. Insa tu, maretule (pe orizontala) Mos, tu, cu infinita ta gerontozitate (is smth missing?) si uriasele tale resurse nefiscalizate, nu mai zic de legatura directa cu Tatal tau (sau cu Fantoma lui sfanta), ei bine, tu ai putea pune capat definitiv acestei stari deplorabile, asa cum au facut afurisitii de atei in Danemarca sau Suedia. Doar nu vei permite acestor panglicari sa rada de credintele noastre si mai ales de tine, simbolul bonom (sau monom, pentru pasionatii de algebra) si vesel (ho ho ho!) al lor!
Iti multumesc pentru divina ta rabdare, inteleg ca o scrisoare de la un adult nevrotic iti mai lipsea si te rog sa transmiti cele mai invechite ganduri de care sunt capabil si Babei, o prezenta discreta in viata publica dar atat de pretioasa, imi inchipui, in existenta ta polar-cotidiana! Sa ne vedem cu bine si anul viitor si, daca simti ca nisipul din clepsidra ta a devenit cuantificabil, nu ezita sa ma consulti, deoarece stiu un serviciu grozav de pompe funebre.
Amorsare usoara!