Desi poate nu par, urmatoarele intrebari sunt serioase:
- In ce an suntem?
- Cine este presedintele Romaniei?
- Cum se numeste moneda nationala aflata in circulatie?
Poate esti obisnuita cu intrebari ceva mai provocatoare (de exemplu, este moartea sfarsitul identitatii? ) dar te asigur ca la fel sunt si cele de mai sus. Trebuie doar sa-ti ofer contextul potrivit. Iata:
Imagineaza-ti ca esti un subiect aflat sub hipnoza in cabinetul unui terapeut care crede in vieti anterioare (si isi face publicitate in acest sens, inclusiv prin scrierea unei carti). Nu suntem in 2011 ci in 4011 (da, inca mai exista psihoterapie, spre mirarea unora). Tu esti o persoana care a imbratisat credinta destul de populara, in acest moment, a reincarnarii. Crezi cu sinceritate ca ai trait si alta data, cu alte cuvinte ca ai o esenta spirituala apta sa locuiasca in multe corpuri (asa cum ai, in garderoba, mai multe rochii sau tricouri; pot sa spun si chiloti?).
Cum e si firesc, vrei sa stii cine ai mai fost. De aceea te afli in cabinetul terapeutului specializat in regresia sub hipnoza in vieti anterioare. Astfel descoperi ca ai trait in Romania, acum 2000 de ani (pe vremea lui Adrian Nuta, un mare admirator al judecatilor neverificate si al intelegerii publice a psihologiei in cel mai needucat mod cu putinta). Era o tara destul de trista, din care 3 milioane de romani deja plecasera. Acolo traiai tu, fiind, cum altfel, o femeie frumoasa (acum, in 4011, esti un barbat chel cu o burta respectabila, expresia vie a exercitiilor fizice pe care le realizezi mental, prin sofisticata tehnica a vizualizarii, mai exact)
Dincolo de schimbarea brusca, dar confortabila, de identitate, de sentimentele pe care le ai si de ceea ce iti amintesti precis (ce ciudat, seful tau actual, pe care il detesti, iti era, pe atunci, tata-cum se limpezesc brusc toate legaturile karmice!) mai exista cateva mici informatii pe care un sceptic, ratacit nu se stie cum in cabinetul importantului hipnotizator, ar dori sa le afle. Astfel se explica intrebarile de mai sus.
Doar ca aici avem o mica problema. Tu nu stii raspunsul la ele! Stii ca te afli undeva in jur de anul 2000 dar e imposibil sa-ti amintesti cine locuieste la Cotroceni (nici macar nu intelegi ce inseamna „Cotroceni”). Esti si tu uluit de faptul ca nu stii ce fel de bancnote se afla in circulatie desi, culmea, ai cateva in portofel.
Ce rezulta din aceste esecuri? Poate ca regresia in vieti anterioare este o farsa? Poate ca mintea ta, incurajata si de sugestiile terapeutului, foloseste propriile informatii, memorate sau imaginate in aceasta viata (4011), pentru a fabrica o poveste? (eventual una draguta, compensatoare pentru stima de sine). Altfel de ce nu ti-ai aminti un lucru atat de simplu (cum se numesc banii) stiut, probabil, si de un copil de 10 ani? De ce povestea ta se prabuseste brusc atunci cand este testata? Poate pentru ca nu se intemeiaza pe nimic solid, adica e doar o fantezie personala? (sustinuta, desigur, si de hipnotizator)
Nu e nevoie sa asteptam anul 4011. Aceste experimente au fost deja facute de un cercetator pe nume Nicholas Spanos, cu subiecti canadieni (daca nu ma crezi citeste Multiple identities and false memories, 1996). Insa cine sa fie interesat de studii stiintifice, mai ales cand ele dezvaluie fragilitatea credintelor noastre? Unde anume in media sunt promovate aceste descoperiri? In ce fel de scoli de psihologie numele acestor oameni (care dezvrajesc lumea) sunt mentionate si asezate la loc de cinste? In ce grupuri de prieteni sunt incurajate gandirea critica si cercetarea pasionata a adevarului? Cine doreste sa afla daca credintele care ii sunt dragi (si in care a investit, eventula, ani din viata lui) se bazeaza pe elemente solide din realitate sau sunt, de fapt, copilaresti, adica la fel de veridice precum credinta unui prichindel de 4 ani in existenta lui Mos Craciun? (precizare neintamplatoare, in curand, prin bunavointa editurii, imi apare cartea despre domnul de mai sus)
E posibil ca noi sa fi avut si alte identitati, in alte timpuri, in alte locuri. Desi ar fi interesant, nicio dovada serioasa in acest sens nu exista. Exista, insa, spaima noastra abisala si, uneori, insuportabila, ca aceasta viata ar putea fi singura pe care o avem si ca, atunci cand vom muri, vom muri pentru totdeauna. Off, cum ziceai ca se numeste presedintele acela? Il(uz)i(on)escu?