Stramosii nostri de acum o suta sau cinci sute de mii de ani traiesc inauntrul nostru, scriam ieri si nu au decat doua obiective:
- sa supravietuiasca
- sa se reproduca
Creierele noastre au evoluat pentru a raspunde acestor imperative biologice, nu pentru a intelege distributivitatea implicatiei fata de conjunctie, nu pentru a opera cu variabile multiple si in niciun caz pentru a rezolva ecuatii diferentiale. Suntem slab echipati pentru stiinta (vestea cea buna este ca dispunem de functii mentale care pot fi antrenate) si foarte buni la prelucrarea informatiilor despre hrana, pericol si sex.
Aceasta este realitatea biologica si ma tem ca a o nega nu ne ajuta prea mult in tentativele de a trai o viata de calitate. Dimpotriva, a tine cont de ea, a o intelege, a-i acorda locul pe care il merita (si uneori il revendica violent, prin simptome) in vietile noastre, altfel spus a avea grija de mostenirea noastra animala si umanoida si a integra in mod intelept tendintele arhaice in arhitectura vietii moderne sunt atitudini „castigatoare” din punct de vedere evolutionist, adica ne permit sa ne adaptam nu doar la realitatea externa (exigente sociale) ci si la cea interna (impulsuri si nevoi).
Cu aceasta idee in cap continuu articolul de ieri, reamintind faptul ca ma refer la tendinte si predispozitii selectate evolutiv, copiate pe fiecare generatie pana cand, iata, au ajuns si la noi. Spuneam ca aceste inclinatii se diferentiaza in functie de sex (inteleg prin „gen” componenta psihosociala a sexului) si atrageam atentia asupra riscului de a le considera general valabile, transformandu-le, vai, in stereotipuri. Sa inaintam, asadar, avertizati fiind:
A avea putere, in termeni primitivi, a te situa pe un loc inalt intr-o ierarhie, pentru un barbat, inseamna a avea un acces superior la femei, prin urmare mai multe sanse de reproducere, deci de propagare a genelor. Cel cu statut inalt, masculul dominator, isi alege cele mai sanatoase femei si isi maximizeaza sansele de a avea urmasi care sa supravietuiasca si sa se reproduca, la randul lor. Cel cu statut inferior trebuie sa se multumeasca, nefericitul, cu ceea ce ramane si uneori nu ramane nimic. cine nu lupta pentru putere nu reuseste sa se imperecheze cu femei pline de calitati si pe termen lung este scos din joc, fie pentru ca nu are urmasi fie pentru ca urmasii lui, asemenea parintilor lor, sunt dezavantajati in faimoasa struggle for life. Putin cate putin, ce fel de gene au ramas in competitie? Ce fel de gene au supravietuit? Cele care configureaza organisme de barbati interesati de putere, dornici sa domine, sa comande, sa exercite controlul asupra cuiva.
Arhetipul masculin, in care nu vad nimic spiritual sau sublim, contine predispozitii dominatoare. Un barbat slab, care nici macar nu lupta cu un rival, chit ca nu are nicio sansa, obiectiv vorbind, isi tradeaza propria mostenire ancestrala si este dispretuit de semenii lui mai virili. Barbatii sunt construiti biologic pentru a cauta si a exercita puterea, pentru a urca in ierarhie, pentru a-si manifesta forta si influenta. Cei care nu sunt suficient de dotati in acest sens incearca macar sa mimeze puterea, sa simuleze ca sunt vigurosi sau amenintatori. Iar puterea, bineinteles, e de multe feluri, nu e obligatoriu sa ai muschi de otel, poti avea putere financiara, sociala sau o minte abila, care sa-ti permita sa accezi la privilegiile asociate cu un statut admirat.
Este adevarat ca in zilele noastre aceste predispozitii sunt contrabalansate de uriase forte culturale insa de aici nu rezulta ca dorinta de a domina si aspiratia la o pozitie inalta nu mai exista. Mai degraba ele au fost camuflate, nici macar prea ingenios, sau sunt blocate de interdictii parentale nevrotice. Nu vreau sa-i fac pe barbatii dispusi sa renunte pentru a evita o confruntare, ingaduitori sau blanzi sa se simta vinovati, vreau doar sa spun ca daca stramosii lor nu ar fi fost agresivi si dispusi sa lupte pentru putere, ei nu ar fi existat. Pe de alta parte, femeile motivate de nevoia lor arhetipala de siguranta au nevoie sa simta aceasta putere (sau macar sa primeasca asigurarea ca ea exista, oprtunitate pe care unii barbati lipsiti de scrupule o exploateaza fara mila). Un barbat puternic este in stare sa protejeze o femeie, fie luptandu-se pentru ea, fie punandu-i pe altii sa o faca (putere de influenta).
Puterea pe care o detin ii face pe barbati atragatori.
Tu (femeie) iti doresti sa faci copii cu un muncitor necalificat? Poate cu un cersetor? Cu cel mai batut in cap coleg de facultate? (lipsit de putere intelectuala, asta vreau sa spun) Cu un baiat frumusel care are de restituit unei banci frantuzesti din 3 litere un milon de euro pentru un credit neperformant? Cu un tip care nu ar putea convinge nici macar un eschimos sa cumpere o centrala termica? Poate ca tu, teribilista incurabila, da, insa toate femeile care te preceda, transgenerational, sunt de alta parere si revolta lor, daca faci alegerea otravita, va iesi la iveala imediat dupa luna de miere. Ratatii nu sunt parteneri interesanti. Poti avea grija de ei (un alt aspect al arhetipului feminin) insa genele nu te lasa sa faci copii cu ei (sa nu uitam, insa, puterea genelor este si ea limitata)
Femeile au nevoie de siguranta, barbatii detin sau macar isi doresc, in adancul sufletului, puterea, puterea este securizanta (uneori si iluzia ei, pana la primele contacte cu realitatea), iata, deci, combinatia perfecta! Ce ne facem insa cu o femei cu ceva mai mult testosteron? (mult peste medie, adica evident dominatoare si agresiva) Hmm, daca nu vor fi razboaie zilnice in cuplu, finalizate, in cele din urma, cu separari sau despartiri, sigur putem asista, un pic uimiti, la „armonia” tot mai vizibila a unei relatii in care el renunta la prietenii sau pasiunea lui, inceteaza sa mai faca lucruri care ii defineau si se adapteaza la nevoile ei, facandu-i pe plac. Ce primeste in schimb? Sex, bineinteles! Si mai ce? Si cam atat, restul e gestionat, controlat, manipulat de ea. Crezi ca trebuie sa fie o tipa cu muschi, venita direct de la U.S. Open, dupa un meci pe muchie de cutit cu Sarapova? Nicidecum, e suficient sa stie pe ce butoane sa apese pentru a genera anxietate de abandon sau culpabilitate. Va scadea stima de sine a acestui barbat? In mod garantata! Se va revolta el intr-o zi? Sper, din solidaritate de bransa, sa mai fie capabil sa faca asta.
Sunt atrase femeile doar de barbatii puternici, adica de genele lor care le-au permis evolutia in ierarhii? Nu doar. Pentru o femeie nu e suficient sa se imperecheze si sa-si trimita 50% din gene intr-o progenitura. Ea tinde si sa aiba grija de el si e mai mult decat fericita sa aiba un ajutor. Prin urmare, un alt tip de barbat este si el atragator, asa-numitul „barbat de casa”, cel care, prin prezenta lui devotata si iubitoare, amplifica sansele copilului de a supravietui si a atinge in siguranta maturitatea reproductiva.
Macho and domestic care? Feeling a little torn apart? O plimbare pe podurile din Madison County? O noapte la opera? Un interviu pe patul de spital cu pacientul englez? (imi pare rau daca nu pot evoca titluri mai noi, nu am mai fost de mult la cinematograf si am enervat cativa oameni de treaba, refuzand invitatii) E bine sa facem copii si e si mai bine sa avem grija impreuna de ei, asa gandeste o femeie si cine poate spune ca nu este rational?
Un barbat irational, doar el se poate opune si iti spun si de ce: la o singura ejaculare din penisul lui pleaca intre 300 si 500 de milioane de spermatoizi, suficient de multi pentru a insemina toate femeile neatinse de obezitate din Statele Unite (am solicitat azi catorva studenti, la restante/mariri, facand un ocol prin geografie, inspirat de o localitate zisa Palo Alto, numele catorva si am reusit sa aflu doua, Flori(n)da si Michigan, ultimul aflat si el pe paralela 45, sau ipotenuza 45, le incurc putin din cauza circuitelor reptiliene activate de tema acestui articol).
Hai sa simplificam calculele: sa presupunem ca o femeie fertila este de acord sa ramana insarcinata de la 20 de ani iar organismul ei functioneaza in acest sens pana la 44 de ani. Hai sa alocam, pe langa cele 9 luni de sarcina, inca 15 de ingrijire a copilului. Cati copii poate avea? 9+15=24 de luni, deci 2 ani si 24:2=12 copii. Esti de acord cu mine ca un barbat are nevoie doar de 12 zile (nu vreau sa exagerez prea mult) pentru a lasa insarcinate 12 femei diferite? (evident, ele vor naste peste 9 luni) In plus, 44 nu este o limita si pentru el (andropauza este mult mai tarziu). Nu stiu daca este cazul sa ne lansam in niste calcule absolut ametitoare si sper ca ai prins ideea. Barbatii sunt impinsi de propria lor biologie (si nu alegere rationala, observa bold-ul!) sa aiba cat mai multe relatii sexuale. Mai multi copii, ce zic eu aici, foarte multi copii, enorm de multi copii inseamna sanse mai mari de propagare a genelor. E adevarat ca unii nu vor supravietui, tocmai pentru ca el nu este acolo, sa aiba grija de ei, insa altii vor reusi sa traiasca, gratie eforturilor depuse de mamele lor sau de alte rude, si asta e tot ce conteaza! Nici nu trebuie sa-i viziteze, nu e nevoie sa stie cum ii cheama, nu mai spun cum se dezvolta sau ce educatie primesc, obiectivul genetic a fost atins. Cumplit, nu-i asa?
Nu e doar asa, normal, desi eu cunosc o serie de femei care, cel putin uneori, au acest sentiment deprimant ca biologia nu a putut fi supusa de cultura, in timp ce-si cresc copiii de care tatii lor au uitat sau de care isi amintesc rareori, de pilda de zile de nastere sau nici macar atunci. Nu suntem doar animale ghidate de gene egoiste, repet mereu asta, insa suntem si asa si cred ca e bine sa ne asumam aceste instincte arhaice si sa vedem cum pot fi renegociate in contextul vietii moderne. Un presedinte american si-a riscat mandatul harjonindu-se prin Biroul Oval (sau Ovar?) cu o post-adolescenta mai indrazneata (nu-i impartasesc gusturile!), de ce ne miram sau suntem oripilati?
Natura isi cere drepturile, mereu si, in opinia mea, nu poate fi invinsa fara ca cineva sa plateasca foarte scump asa ca sunt de partea imblanzirii si comunicarii cu ea. Regulile rigide si sanctiunile corespunzatoare nu servesc la nimic, dimpotriva, fac si mai dulce fructul interzis (principiul reactantei psihologice, in termeni mai academici). Nu cred ca exista o solutie anume si as fi un ipocrit avansand una, spun doar ca realitatea biologica nu poate fi negata sau controlata rigid fara a exista victime. Nu am fost si nu vom fi niciodata ingeri, e cam plictisitor sa ramanem maimute fara par (vezi Desmond Morris) insa nu e clar in ce fel putem fi oameni fara a ne detesta unii pe altii pentru inclinatii perfect naturale.
Creierele noastre sunt configurate genetic pentru timpuri preistorice (iti amintesti, daca ai mai multe primaveri la activ, de familia Flinstone?). Nu au nevoie de cuarci si de dualismul unda-corpuscul pentru a gasi pe cineva de sex opus si a copula. Nu le pasa nici macar daca Pamantul se invarte in jurul Soarelui sau invers. Who cares? (ii inteleg perfect pe adolescenti) E dotata fata? Are masina baiatul? (masina e simbol al puterii, eu nu am decat bicicleta dar compensez, imi imaginez, cu muschii de la picioare) E tanara? E bogat sau macar inteligent? (atentie la erori, succesul academic nu este un predictor pentru venituri inalte!) Putere, resurse, frumusete, sanatate, iata tot ce conteaza pentru creierele noastre arhaice. Daca esti revoltata de acest articol du-te si numara produsele cosmetice din cealalta camera sau compara investitiile in parfumuri respectiv in carti!
Femeile vor sa fie frumoase, atragatoare, apetisante (pot sa spun asa?) iar aceste nevoi sustin industrii de miliarde de dolari. Barbatii vor sa vada femei goale si sa le penetreze iar cand lucrul acesta nu e posibil se multumesc sa le vada si atata (industria pornografiei ruleaza mai multi bani decat cinematografia sau sportul). Nu mi se pare nimic rau, deci condamnabil pana aici. Acestea sunt tendintele arhetipale, intrebarea e ce mama lor facem cu ele? Cum o scotem la capat minimizand suferinta?
Nu am un raspuns fix, fireste, dar stiu ca a ne dori imposibilul, adica a dori ca ele sa nu existe sau, nuantand, sa nu mai existe, ne arunca in prapastia unor frustrari infinite, condimentate cu mici molecule de stupiditate (ne)atent selectionata. Sexul impinge viata inainte si asigura copierea genelor de pe un suport fizic pe altul. Orice ADN care a ajuns pana azi isi impinge organismul in care se odihneste (relaxat si protejat, in mijlocul celulelor) sa caute pe cineva de sex opus si sa se imperecheze. Pur si simplu asa stau lucrurile pe planeta noastra, de milioane de ani. Regulile sociale ale jocului, pe de alta parte, ne avertizeaza: „Nu fa lucrul acesta pe care il doresti!” Usor de spus, intuiesc comentariile din culise mai ales ale barbatilor casatoriti dar si ale unor femei care simpatizeaza cu revolutia din anii ’60. Mi se pare ca societatea este practic obligata sa discute subiectul cu onestitate si fara fite moralizatoare absolutiste. Poate ca o mai buna intelegere a acestor resorturi adanci din corpurile noastre ne-ar putea ajuta sa gasim solutii mai adaptate, potrivite cu o lume pentru care creierele nu au fost configurate sa functioneze, o lume grabita, complexa, cu mii de oameni care pot fi intalniti intr-o singura zi.S-au dus vremurile de aur ale tribului de vanatori-culegatori (se pare ca 15 ore pe saptamana de vanatoare erau suficiente atunci, restul fiind leneveala, tavaleala, somnoroase pasarele). Trebuie sa afle si creierele noastre (straturile mai vechi) aceste noutati! As numi procedeul constientizare si militez pentru el. Deocamdata inchei articolul, imi iau calul (bicicleta) si ma duc in mijlocul naturii (parc) sa meditez. Adica sa ma uit la femei tinere si frumoase, deoarece inca nu a inceput scoala.