nimic despre David Chalmers, un pletos nebarbierit

Desi nu exista o definitie larg acceptata a constiintei, problema centrala a ceea ce numim „constiinta” (desi intelegem lucruri diferite) este suportul ei. Altfel spus, constiinta are un suport fizic (creierul, corpul, interactiunea lor sau, la un alt nivel al realitatii, miliarde de particule minuscule, numite „atomi”) sau exista separat de un astfel de suport, adica nu are un substrat material? Raspunsul pozitiv la a doua intrebare pune bazele unui set de doctrine clasificate de filosofie si stiintele cognitive drept dualiste. Perspectiva dualista asupra realitatii postuleaza existenta a doua substante complet diferite intre ele, una de natura fizica, alta de natura spirituala. Cum se poate vedea cu usurinta, sper, teologiile apartin perspectivei dualiste (cu exceptia celor care afirma ca materia provine din spirit, fiind astfel idealist moniste)

In filosofie, radacinile dualismului pot fi asociate cu Descartes, un francez care intr-o zi, probabil rece, de noiembrie a anului 1619 s-a inchis intr-o camera si a pus sub semnul intrebarii tot ce stia pana in acel moment, inclusiv propria lui existenta. 22 de ani mai tarziu (iata ce inseamna o gandire profunda) a publicat „Meditatii despre filosofia prima” in care „este dovedita deosebirea sufletului de corp”. Daca si tu crezi intr-o entitate imateriala, un suflet nemuritor sau o esenta spirituala, fara nimic fizic (sau corporal) in ea esti, poate fara sa stii, un  individ dualist (pentru cei atenti la corectitudinea politica:un individ poate fi si un barbat, si o femeie).

Credinta dualista, pe care eu nu o impartasesc, ridica o serie de probleme si intrebari insolubile (sau cu solutii bizare). Cu speranta ca gandirea ta va fi stimulata (si, eventual, te vei si amuza putin) iti prezint azi cazul fiintelor-zombi. Gandeste-te la cel mai bun prieten al tau (e totuna cu partenerul tau de viata?). Sa-i spunem P si sa presupunem ca P este un zombi (este doar un experiment mental, nu ai motive sa te ingrijorezi), adica nu se distinge prin nimic, din punct de vedere fizic, de adevaratul P, doar ca nu are suflet (constiinta, esenta spirituala, cum vrei sa-i spui). Fiind fizic identic cu „P cel adevarat”, are creier (acelasi creier). Iar creierul functioneaza normal (nu e nimic in neregula cu neurotransmitatorii sau kinaza Cdk5). Pentru a fi si mai sugestiv, gandeste-te la doua masini (Audi) identice. Imi pare rau sa-l comparul pe fidelul tau prieten cu o masina insa o fac de dragul tau (vreau sa intelegi!). Din punct de vedere fizic, cele doua masini (creiere sau corpuri) nu prezinta nicio diferenta (chiar si zgarieturile sunt aceleasi). Totusi, una din ele are sofer (sufletul) pe cand in cealalta nu este nimeni (fiind un zombi). Gilbert Ryle, pe care merita sa-l amintesc in acest context, a lansat sintagma fantomei din masina intr-o carte faimoasa, „The Concept of Mind”.

Si acum, revenind la P-zombi, el avand exact acelasi creier ca si P (masinile identice), atunci cand face ceva (orice: iti face cu ochiul, te tine de mana, se enerveaza, merge intr-un picior, canta etc) cum ti-ai putea da seama ca este un zombi? (adica nu are suflet nemuritor) Ofera-ti timp pentru a medita! (nerabdarea este contraindicata in acest caz) Mai mult decat atat, daca nu dispui de niciun criteriu sigur pentru a-l separa pe „prietenul real” de zombi, cum ai putea sti daca nu cumva si alti oameni sunt zombi? (seful tau sau colegul acela insuportabil, de pilda). Ce te faci insa daca parintii tai sunt zombi? (sa fii crescut de un zombi, iti dai seama ce trauma?) Supralicitand:chiar copilul tau iubit poate fi un zombi (mai ales cand nu te asculta). Nu mai poti fi sigur de nimeni (eu insumi pot fi un zombi malefic, dornic sa te scot din lejeritatea unei vieti neexaminate si sa-ti ridic nivelul de anxietate)

Aceasta este o problema de natura epistemologica (adica are legatura cu cunoasterea). Experimentul mental (care nu-mi apartine) nu poate fi testat vreodata in realitate. Insa nu pentru ca ar fi ceva gresit in designul experimentului ci pentru ca pleaca de la o anumita ipoteza (cea dualista). El nu este singurul. Mai este unul nu cu zombi, ci cu mutanti. Cred, totusi, ca a fost suficient S.F pentru azi.


Publicat

în

de către

Etichete: