Dupa ce am scris (nu doar eu!) despre interconexiuni merita, cred, sa dau un exemplu concret (e foarte aproape de tine si cu toate acestea nu-l poti atinge, deoarece e localizat inauntrul capului tau). Un nou nascut vine pe lume, se pare, cu 200 de miliarde de neuroni. Dupa mai putin de 6 luni, dupa unele estimari, mai raman doar jumatate. Aceasta este o veste infricosatoare (genocid!). De ce? Cum e posibila o astfel de risipa? Exista un raspuns simplu. E vorba despre „gasirea unui job”. Despre munca. Despre a face ceva util.
Si ce au de facut neuronii? Ce scrie in fisa postului? Din fericire, ceea ce organismul asteapta de la neuroni (misiunea lor, cum s-ar spune) se potriveste perfect cu principalul „factor de personalitate” al celulelor nervoase, anume faptul ca sunt sociabile. Neuronii sunt facuti pentru a se interconecta (conexiunile lor se numesc sinapse, de la syn, adica „impreuna” si haptein, „a tine strans”). Cine nu se interconecteaza moare! (deoarece nu mai este hranit) Off, ce soarta cruda pentru lenesi (oare avem ceva de invatat din aceasta prima lectie pe care ne-o ofera propria noastra viata?)
Formarea sinapselor se numeste sinaptogeneza si seamana cu explozia plantelor si a florilor, primavara. Pana la 2-3 ani sinapsele se formeaza continuu. Dupa aceea incepe un alt proces uluitor, anume rarirea lor (cele puternice sunt pastrate, cele slabe sunt eliminate). Este ca si cum plantele dintr-o gradina s-au inmultit excesiv si e timpul sa fie distruse, partial, pentru a nu se sufoca reciproc (exista o limita pentru orice, inclusiv pentru crestere-oare si pentru cresterea economica, ma intreb retoric, in plina criza)
La un an bebelusul are mai multe sinapse decat mama lui . In medie, un neuron poate realiza 15.000 de conexiuni desi exista si neuroni extraordinar de sociabili (sau deschisi), capabili sa creeze 100.000 de legaturi prietenoase. Stau si ma gandesc, in acest moment, ce mare si iubitoare familie de neuroni trebuie sa existe intr-un creier evoluat (cu un grad remarcabil de interconectare). Nu am folosit intamplator epitetul „iubitoare” (sensul este de disponibilitate pentru comunicare, toleranta si acceptare reciproca, bucuria contactului iar opusul lui este limpede, sper: respingere, excludere, izolare, dorinta de a i se intampla ceva rau aproapelui tau, pe care nu-l poti intelege-ai vazut vreodata credinciosi multumiti de posibilitatea ca un altul sa ajunga in Iad, adica sa sufere?, o demonstratie excelenta de lipsa de iubire)
Pana in adolescenta, se crede, aproximativ 20 de miliarde de sinapse (atentie, nu de neuroni) sunt distruse zilnic (un fel de taiere de linii telefonice pentru rau-platnici). Nu avem motive sa ne ingrijoram, un creier adult inca mai ramane cu 100 de trilioane de sinapse (iar asta este o estimare moderata). Daca nu-ti poti reprezenta cifra (in cazul unor aptitudini numerice mai slabe) imagineaza-ti 100 de miliarde de copaci intr-o padure ecuatoriala. Multimea frunzelor lor o reprezinta sinapsele (unii opereaza nu cu trilioane ci cu cvadrilioane insa in spiritul presupunerii de mai sus cred ca nu e cazul sa insist).
In cortexul vizual, de exemplu, numarul maxim de sinapse este atins la 10 luni, dupa aceea densitatea sinaptica scazand continuu pana la 10 ani, cand se stabilizeaza (ramane toata viata la acest nivel). La maimute, numarul sinapselor este maxim la 2-4 luni, apoi scade constant si la 3 ani se stabilizeaza. De ce la 3 ani? Deoarece atunci verisoarele noastre ating maturitatea sexuala (daca ar exista un Freud al maimutelor oare ce ar intelege prin sexualitate infantila?)
In cortexul frontal, cel care ne diferentiaza cu adevarat de animale (ne permite sa planificam actiunile, sa le controlam flexibil, sa luam decizii rationale) densitatea sinaptica incepe sa scada abia in adolescenta si se stabilizeaza in jur de 18 ani (da, dupa aceasta varsta, imi pare rau, interconexiunile nu mai sporesc decat la cei care se implica in mod activ in propria lor crestere si continua sa fie surprinsi de realitate, deoarece nu au asezat-o in categorii fixe).
Si ce sinapse scapa nevatamate? Cele functionale, bineinteles! (in care sunt codificate informatii) Neuronii slab comunicatori, adormiti mai tot timpul, indisponibili pentru relatii de buna vecinatate sunt ucisi (termenul e tare, admit, insa chiar asa stau lucrurile!). Organismul este ghidat de principii economice: cine nu munceste nu mananca! (si moare infometat) Asistenta sociala, in acest caz, este o calamitate. Poate ti se pare o cruzime, daca esti o fire mai romantica in sensul nevrotic, insa lucrurile acestea se intampla chiar in capul tau! (unul din motivele pentru care sunt atras de psihologie si neurostiinte este ca se refera mereu, intr-un fel sau altul, si la mine-circularitate hedonica si narcisism secundar, nu-i asa?)
Lenesii nu supravietuiesc. Neuronii harnici, dimpotriva, sunt selectati si o duc foarte bine (se „ingrasa”, adica isi amplifica numarul de conexiuni). Pare o idee buna sa ne folosim intregul potential: sa experimentam responsabil, sa ne valorificam aptitudinile, sa ne extindem cunoasterea, sa iesim din schemele „procustiene” in care ne-au asezat educatorii si sa gandim limpede si curajos, cu riscul de a-i deranja pe cei autosuficienti, blocati in cateva raspunsuri comode (usor de recunoscut cand apeleaza la gandirea altora, pe care o repeta asemenea unor papagali).
Te invit in spatiul intelegerii realitatii insa, te rog, vino cu mintea ta! Incearca tu sa faci legaturi, sa-ti explici intr-un mod coerent lucrurile, sa-ti pui intrebarile care te vor propulsa mai departe. Da-ti voie sa ai gandul tau! Renunta la a reproduce sau recicla gandirea altuia. Am putea impartasi ceva, daca ne intalnim (si daca ti se pare ca gresesc, te rog, ocoleste-ma, deoarece altfel ne pierdem amandoi timpul). E posibil sa nu dai doi bani pe aceasta filosofie de viata. E ok. Examineaza, totusi, posibilitatea ca neurostiintele sa aiba dreptate: creierele evolutive sunt sisteme deschise. Ele se transforma, isi innoiesc legaturile, se extind (ma refer la sinapse, cantitatea de materie cenusie nu creste cu un kilogram). La alegerile din fiecare zi eu votez cu partidul interconexiunilor. Sectele, bisericutele, confreriile, grupuletele, „miscarile” dogmatice nu ma intereseaza, dar le las sa traiasca (spre deosebire de fundamentalistii de orice tip, arabi, crestini, epifenomenalisti etc). Exista loc din belsug pentru toti. Nu insa si inauntrul creierului! Acolo legile supravietuirii sunt mai aspre.