Am fost la homeopat. Recunosc. Nu mai stiu exact de ce (dar asta nu e de mirare, s-a intamplat acum mai bine de 10 ani si de atunci, deoarece imbatranesc, m-am sclerozat, chiar daca nimeni nu e de acord cu asta, situatie care ma ingrijoreaza cu adevarat). Sigur nu era ceva grav, in plus eram si curios si, mai presus de toate, am fost sub influenta unei zeite (practicam transfigurarea in acele vremuri, adica un fel de negare romantica).
Imi amintesc de niste bobite colorate, simpatice („remedii”) pe care le-am luat constiincios, un timp (le-am inghitit fara alte intrebari). Mai imi amintesc de o doamna foarte draguta si un cabinet in centrul capitalei in care am fost primit si tratat cu atentie si respect (iar la sfarsit am fost taxat asa cum se cuvine, adica scump-in viziunea mea, hominid cu aversiune fata de pierdere). Imediat ce am iesit pe usa, in ciuda dialogului agreabil si a atmosferei foarte civilizate, am hotarat ca aceea a fost nu doar prima ci si ultima mea vizita. Acum, privind retrospectiv, realizez ca am avut o intuitie mistica.
Daca esti un fan al medicinii alternative, in general, si al homeopatiei, in special, poate ar fi bine sa te opresti aici cu lectura. Nu cred ca vrei sa afli, din urmatoarele randuri, de ce te consider un fraier. De asemenea, daca avem o relatie (virtuala) buna, de ce sa asisti la deteriorarea ei? (pentru ca nu vei putea citi cu detasare sau, mai direct spus, vei fi afectat(a) si, probabil, zdruncinata in credintele tale-dar asta numai daca pui pret pe ce scriu).
Mai trebuie sa spun ca un membru al familiei mele valorizeaza homeopatia si o multime de alti oameni, mai mult sau mai putin apropiati, sunt consumatori de servicii homeopate. Inca ma inteleg bine cu ei desi imi cunosc pozitia. Nu incerc sa le schimb optiunile dar, cand se iveste ocazia, cedez impulsului irezistibil de a invarti cutitul in ceea ce mi se pare a fi rana naivitatii.
Ceea ce am observat la majoritatea apropiatilor este, din punctul meu de vedere, uimitor: nimeni nu-mi poate spune pe ce principiu functioneaza homeopatia. Nici nu-i intereseaza astfel de subtilitati. Raspunsul standard pe care il primesc e din zona „Eu cred in ea si asta e tot ce conteaza!”. Ihm, conteaza foarte mult, mai ales ca nu doar „tu” crezi in ea. Jumatate din populatia Belgiei, de pilda, cumpara produse homeopate. Din 100 de francezi, 36 sunt „utilizatori”. In India sunt 300 de spitale homeopate. Iar in US, in anul 2000, homeopatia a inregistrat vanzari de un miliard si jumatate de dolari.
Cum s-ar putea insela asa de multi oameni?
Ei bine, exact asta ma fascineaza pe mine, de la un timp. Faptul ca o persoana traieste cu o credinta in mod limpede contrazisa de fapte a inceput sa conteze mai putin in raport cu posibilitatea ca un grup de oameni (uneori urias ca dimensiuni) sa functioneze ghidat de dorinta ca realitatea sa fie intr-un anumit fel (desi constata zilnic, din pacate, ca este altfel), de idei fara suport empiric si, nu de putine ori, de iluzii. Asta e fascinant! Este ca si cum, pastrand proportiile, as trai in Germania, in jurul anilor ’40, observand ca semenii mei sunt convinsi ca evreii nu au calitatea de fiinte umane si merita exterminati (milioane de germani, intr-un fel sau altul, au crezut asta desi astazi, privind inapoi, pare nu doar ceva oribil ci si complet de neinteles). Sunt constient ca este o comparatie exagerata dar am ales-o in mod intentionat, pentru a dramatiza felul in care multi, foarte multi oameni se pot insela in timp ce cred ca ideile lor sunt corecte.
Astazi scriu despre homeopatie insa exemple sunt peste tot. De la numeroase scoli de psihoterapie, orientate de idei fanteziste sau imposibil de dovedit (despre care am scris de cateva ori) pana la milioane de americani convinsi ca exista fantome (42%) sau ca au fost rapiti de extraterestri, de la acupunctura care nu vindeca nimic pana la astrologia care nu prezice nimic (dar explica, retroactiv, totul), neuitand, fireste, de numerosi zei care se calca pe picioarele divine in panteonul dintr-un univers paralel si nici de prietenul meu Mos Craciun, subiect favorit si tolerant al tachinarilor mele de copil nerecunoscator, oriunde ne-am uita, cu un dram de atentie, putem identifica tot felul de credinte irationale, uneori inofensive, alteori periculoase si chiar mortale („noi nu ne vaccinam copiii, Dumnezeu nu e de acord!”).
Medicamentele homeopate datoreaza foarte mult apei (atentie, am inceput sa fiu ironic!). Mai exact, o solutie homeopatica foloseste un „ingredient” care a fost diluat de multe ori. De foarte multe ori! De atat de multe ori, de fapt, incat nu a mai ramas nicio molecula din el!
Ce inseamna asta? Ca solutia homeopata este, in realiate, apa. Apa chioara! Tocmai de aceea homeopatia are doua mari avantaje:
- Nu are efecte secundare
- Nu exista pericolul unei supradoze
Poti consuma oricat de multa apa, nu vei suferi din cauza aceasta (doar vei calatori intr-un anume loc cu o frecventa superioara iar rinichii vor munci mai mult decat de obicei). Medicamentele homeopate nu au nimic activ in ele (in afara de propria ta credinta, desigur!). Nu pentru ca spun eu asta ci pentru ca au fost testate. O analogie frecventa se face intre vaccinuri si remediile homeopate. Insa analogia este gresita: in timp ce primele contin miliarde de fragmente de virusi cele din urma, sau majoritatea lor, nu contin nici macar o molecula din faimosul ingredient activ. Aceasta realitate este incontestabila si homeopatii o accepta.
Dar de-abia acum urmeaza lovitura de teatru! (da, te poti pregati de ceva amuzant) Iata explicatia „stiintifica” (asimilata in stagiile de pregatire ale viitorilor psihoterapeuti, scuze, act ratat, homeopati): apa in care ingredientul a fost diluat nu este orice fel de apa ci este o apa speciala. Ups! Cum asa?
Iata cum: este o apa speciala deoarece s-a impregnat cu proprietatile ingredientului (cele care activeaza sistemul natural de aparare al corpului-o idee, altfel, foarte frumoasa). Dar ce inseamna ca „s-a impregnat”? Ce anume ii permite apei aceasta performanta? Oh, biet ignorant (vorbesc cu mine insumi, o boala mai veche, netratabila, desi am incercat si chiropractic si colonic-irigare colonica, vreau sa spun), afla aici si acum:
Apa are memorie!
Hmm, nici tu nu stiai asta? Si tie profesorii de chimie ti-au ascuns acest adevar transcendental? Conspiratia tacerii, asa pare! Da, apa are memorie si isi aminteste moleculele cu care a fost in contact. Extraordinar! E ca atunci cand iti amintesti o mica tavaleala de weekend cu tanarul acela chipes (si un pic autist, conform stereotipului) de la departamentul IT, in timpul teambuilding-ului trimestrial? Da, ceva de genul acesta. Apa nu uita moleculele pe care le-a mangaiat (te rog, citeste fara subtextul pervers). Proprietatile lor vindecatoare se imprima cumva in apa (nu stim cum dar nu ne batem capul cu asta) astfel ca apa in care a fost ingredientul este infinit mai puternica decat apa in care este ingredientul (dilutia, daca nu te-ai prins, impreuna cu memoria apei, realizeaza aceasta magie).
Pentru cei care gandesc, ar fi totusi o mica problema: daca apa nu uita camforul sau belladonna (acesta e un tribut pentru Hahnemann, neamtul care a „inventat” homeopatia, undeva pe la 1800) atunci poate ca nu uita nici rahatul cu care a fost in contact „intim” in timp ce curgea printr-o glorioasa canalizare (ti-ar placea sa inghiti ceva remedii care „isi amintesc’’ clipele strengaresti de la toaleta din mall?).
Daca te-am oripilat cu aceste imagini ma grabesc sa compensez : apa isi aminteste doar ce vor homeopatii sa-si aminteasca! Cum? (de ce te freci la ochi, suntem deja in lumea lui Mos Craciun!) Uite-asa: apa isi aminteste moleculele ingredientului activ deoarece a fost, in timpul procesului de dilutie, agitata cu putere. Nici mai mult, nici mai putin. Zi si tu, nu simti ca suntem in avanposturile stiintei? (fii atenta, data viitoare, cand mai agiti cana cu ceai, e posibil ca ceea ce gandesti in acel moment sa fie captat de memoria apei-homeopatii nu spun asta dar eu sunt, cum ma stii, vizionar, presimt ca insesi gandurile pot fi imprimate in apa).
Poate ai vrea sa stii daca un singur studiu, din acela nesuferit, dublu-orb, cu grup de control si distributie randomizata, a dovedit ca homeopatia functioneaza? Daca esti fan nu cred ca vrei sa stii. Asa ca urmatoarea informatie nu e pentru tine: nici unul! Da, in 200 de ani nu a fost gasita nicio dovada stiintifica (nici macar studiul lui Benveniste, asta doar pentru connaisseuri, publicat in Nature , in 1988, nu a putut fi replicat, nici macar de echipa lui).
Conform legilor valabile in lumea aceasta homeopatia nu poate functiona. Conform experimentelor controlate placebo, nici nu functioneaza. Cea mai rezonabila interpretare a tuturor investigatiilor pare a fi urmatoarea:
Homeopatia nu este nimic altceva decat placebo.
Dar acest lucru aproape ca nu mai conteaza. O uriasa industrie a inflorit in jurul ei. Milioane de oameni, inclusiv oameni foarte educati (sau faimosi, vezi printul Charles, un suporter inflacarat) apeleaza la ea. Nu este uimitoare natura umana? Nu este aceasta o lume (sociala) de care nu te poti plictisi?
Ah, cat p-aci sa uit: in 2010 British Medical Association a votat, cu o majoritate coplesitoare, interzicerea homeopatiei, pe care au numit-o „witchcraft” (un fel de Harry Potter al medicinei). Insa medicii englezi nu sunt si legislatori. Oamenii politici iau astfel de decizii. Iar oamenii politici au si ei agendele lor. Mai pe scurt, vor sa fie (re)alesi. Slabe sperante sa tina cont de propunerile (informate) catorva doctorasi. Cumpara lumea granule, globule si tablete homeopate? Cumpara! Functioneaza economia? Creste PIB-ul? Daca oamenii vor sa cumpere de ce sa le interzicem aceasta placere? A murit cineva din asta? (da, a murit, poate revin cu alt articol-oamenii isi risca sanatatea nu pentru ca folosesc remediile, care sunt, cum am spus deja, inofensive, ci pentru ca renunta la tratamente reale).
Hai, gata, capul la fund! Si lasa inteligenta naturala a organismului tau sa-ti reveleze adevarul. In doze infinitezimale, desigur.