S-a nascut in 1906 la Brno (oras aflat atunci in Austro-Ungaria, astazi in Cehia). A fugit de nazisti si s-a stabilit in SUA, la Princeton, unde a fost prieten bun cu Einstein. S-a casatorit cu o dansatoare divortata, ceea ce i-a atras respinderea pretentioasei comunitati academice de la Princeton University. In ultimii ani de viata (a murit in 1978) a fost deprimat si a manifestat semne clare de paranoia (se temea sa nu fie otravit asa ca a refuzat sa mai manance). A murit de inanitie, cantarind doar 30 de kg. Intre timp, insa, a oferit lumii cea mai stralucita realizare a logicii la care un om poate aspira. Se pare ca nu este usor sa fii extraordinar de inteligent. Numele lui este Kurt Godel si, in esenta, ceea ce a demonstrat suna asa: matematica este incompleta.
In traducere: inauntrul unui sistem formal descriptibil in mod finit si consistent exista un numar infinit de enunturi probabil adevarate dar care nu pot fi demonstrate. Si in alta traducere: un sistem are o anumita cantitate de „adevar” insa nu o poti „stoarce” pe toata din el. Si in cea mai aproximativa traducere: daca ar exista un sistem formal suficient de bogat si selfconsistent care sa admita propozitia „Dumnezeu se uita la tine chiar acum” aceasta ar putea fi adevarata fiind imposibil sa fie demonstrata vreodata.
Teorema lui Godel se refera la limite. Exista limite peste tot, inclusiv in logica si matematica. Intreaga realitate este construita pe limite. Un sistem formal nu-si poate demonstra propria consistenta. Asta a aratat un tanar de 25 de ani. Toti matematicienii au ramas cu gura cascata. David Hilbert, se spune, a facut o criza de nervi (teorema lui Godel ii spulbera nu doar munca de ani de zile din interiorul propriei scoli ci si filosofia de viata). Orice limbaj formal, oricat de bine specificat (vreau sa spun „perfect”) este incomplet.
Godel a innebunit in ultimii lui ani de viata, nu exista nicio indoiala. Sau poate nu a fost niciodata normal. Mai merita stiut ca a gasit o solutie surprinzatoare la ecuatiile lui Einstein. Aceasta solutie permite calatoria in trecut. A fost cadoul lui la aniversarea lui Einstein, care implinea 70 de ani. Einstein a marturisit ca, in ultima parte a vietii, munca lui nu mai conta la fel de mult ca dialogurile cu Godel. Cei doi sunt faimosi pentru plimbarile lor prelungite unde nimeni nu stie ce discutau. Nu e ciudat ca un astfel de om a murit deoarece nu mai avea pe cineva de incredere care sa-i guste mancarea? (sotia lui era spitalizata de 6 luni) Pe ce fel de fond psihologic o inteligenta uriasa a putut produce astfel de ravagii? Oare mintea umana inca nu este pregatita pentru inteligenta avansata? Suntem inca furnicute privite cu simpatie de un entomolog?