Sunt multi psihologi fata de care sunt recunoscator. Cercetarile si cartile lor m-au scutit de reinventarea rotii sau, mai nou, a automobilului. Mi-e greu sa-i aleg pentru a face parte din Top 10. Exista insa unul care imi face sarcina usoara. Acesta este Jean Piaget (1896-1980), probabil cea mai influenta figura in domeniul psihologiei dezvoltarii. Piaget a urmarit cum se dezvolta mintea la copii (inclusiv la copiii lui) si a pus la punct o teorie stadiala a dezvoltarii mentale. Experimentele lui vizand permanenta obiectului, conservarea materiei, a numarului sau ingenioasa „proba a muntelui” sunt memorabile.
Ma voi referi in continuare la stadiul operatiilor concrete (7-11 ani) in corespondenta cu ceea ce imi pare a fi un stadiu de dezvoltare spirituala. Pentru nespecialisti, stadiul operatiilor concrete este acela in care copilul poate rezolva probleme logice numai daca manipuleaza obiecte concrete. Cu alte cuvinte, nu poate rezolva probleme „in mintea lui” ci are nevoie de un suport concret. De exemplu, daca il intrebi: „Ioana este mai inalta decat Sofia, dar mai scunda decat Maria. Cine este cea mai inalta?” va avea reale dificultati in a gasi raspunsul corect dar ii va fi foarte usor sa raspunda atunci cand le asociaza pe Ioana, Sofia si Maria cu 3 papusi. Inca nu este capabil de gandire abstracta. El foloseste operatia „mai inalt” doar in asociere cu un obiect concret. Fara acest ajutor mintea lui nu poate ordona cele 3 persoane in functie de inaltime. (Apropo, cine este cea mai scunda?)
Adultii nu sunt cu mult diferiti atunci cand opereaza cu concepte „religioase” sau „spirituale”. Nu crezi? Iata un exemplu: Cineva crede ca Maria chiar a nascut un fiu (pe Iisus) in absenta unei relatii sexuale cu un barbat. Nu-si poate reprezenta aceasta actiune in mod simbolic, adica nu poate intelege ca este un fel metaforic de a prezenta o realitate mai complexa (pentru trezirea constiintei spirituale intr-o persoana este necesar ca aceasta sa fie pura, adica „virgina”-iata doar un nivel de interpretare; mai sunt si altele). Pentru cineva care se afla la stadiul „operatiilor concrete” (ghilimelele fac trimitere la dezvoltarea spirituala) intelegerea simbolurilor cu multiplele lor niveluri de semnificatie este dificila daca nu cumva imposibila. Imagineaza-ti un barbat si iubita lui care vine la el spunandu-i: „Dragul meu, sunt insarcinata, dar nu cu tine. Si nici cu un alt barbat.”
Sarcina constiintei, la acest nivel, este aceea de a se detasa de aspectul concret al realitatii pentru a face saltul in planul simbolic. Cine nu reuseste ramane in perimetrul unei religii mitice, luand faptele exact asa cum sunt. Altfel spus, chiar a existat o Gradina a Paradisului din care Adam si Eva au fost alungati iar Eva, bineinteles, chiar a fost facuta dintr-o coasta a lui Adam. Ceva mai tarziu, Maria a avut o intalnire amoroasa cu Sfantul Duh. Sigur ca e un pic neclar de ce Iisus nu s-a materializat direct, evitand 9 luni plictisitoare in uter, plus o copilarie traita in dependenta de parintii lui (Stii cati copii a avut Maria in total? 10!)
Fiind un stadiu dominat de „concret” e natural sa gasim aici un mare accent pus pe ritualuri si pe asezaminte care sa gazduiasca aceste ritualuri. In buna logica, stadiul urmator, eliberat de concret, nu mai are nevoie de un anumit spatiu (o biserica sau un templu). Conexiunea spirituala poate fi realizata oriunde. E ca si cum cineva ar avea un telefon mobil cu semnal disponibil peste tot. Imagineaza-ti o persoana cu telefon mobil, in Romania, acum 20 de ani. Oricine ar fi considerat ca este un ciudat (unul care vorbeste singur pe strada). Asa sunt persoanele care au facut tranzitia la stadiul urmator (al operatiilor formale, analogic vorbind) dar traiesc in mijlocul unor familii sau grupuri „concrete”. Ea ii poate intelege pe cei aflati la stadiul anterior, pentru ca a trecut deja pe acolo dar nu poate fi inteleasa, pentru ca ceilalti inca nu au ajuns in punctul ei. Cineva care rezolva ecuatii de gradul doi poate intelege gandirea matematica a unui copil care invata fractiile dar reciproca nu este valabila. Asa vad eu dezvoltarea spirituala si ii multumesc neincetat lui Piaget pentru ancora pe care mi-a oferit-o, probabil neintentionat. Candva am crezut ca Dumnezeu chiar este un batran foarte intelept, ascuns in spatele unui nor. Michiduta, bineinteles, avea si el o forma concreta, purtatoare de cornite. Acum intru rar intr-o biserica, pur si simplu pentru ca spatiile naturale imi par forme divine mai reusite. Nu am un telefon mobil de ultima generatie dar sunt in negocieri intense cu un distribuitor fara chip.