Martin Rees se uita zilnic pe cer. Nu, nu cauta extraterestri si nici „entitati ceresti”. Este astronom, adica este fizician. Probabil are unele merite din moment ce este profesor la Cambridge si este unul dintre cei mai mari cosmologi in viata. Intr-o carte minunata (Just six numbers) analizeaza sase constante fundamentale (considerate valabile peste tot in univers). Pentru mine, aceasta este cu adevarat o carte de teologie, in sensul urmator: arata ca traim intr-un Univers prietenos vietii, fara a fi necesar un Dumnezeu personal (am spus de mai multe ori, nu cred intr-o fiinta transcendenta, misterioasa, intervenind dupa bunul plac in realitate sau structurand-o ca pe o jucarie lasata apoi sa mearga)
Cu toate acestea, e posibil sa traim intr-o lume, in sensul cel mai larg al termenului, orientata spre aparitia si sustinerea vietii (nu peste tot, bineinteles, ci doar pe anumite planete). Numarul ε (epsilon)=0,oo7 sprijina ultima afirmatie. Epsilon reprezinta proportia din masa unui nucleu de hidrogen convertita in energie atunci cand fuzioneaza formand heliul. Pentru cei persecutati de profesorii de chimie in gimnaziu: hidrogenul este cel mai simplu element din tabelul periodic (un fel de caramida elementara). Din el se obtin prin fuziune nucleara (citeste „insumare”) celelalte elemente naturale. Asta inseamna ca a fost o vreme (o tempora, o mores) cand nu exista decat hidrogen (deuteriu, pentru a fi riguros). Daca citesti aceste randuri in timpul zilei, afla ca lumina Soarelui este posibila gratie „arderii” nucleare a hidrogenului, adica transformarii lui in heliu. De aici rezulta ca intr-o zi Soarele isi va termina combustibilul, tot asa cum si la tine se termina benzina la capatul unei eco-calatorii
Deoarece masa nucleului de heliu este mai mica decat suma celor doi atomi de hidrogen (99,3%) se obtine mereu un rest de o,7 procente (caldura). Doar in sistemul nostru solar? Nicidecum, peste tot in Univers. Viata tuturor stelelor depinde de epsilon (forta nucleara „tare”, cea care leaga protonii si neutronii si care trebuie invinsa in cazul descompunerii atomului-mai plastic, este un fel de lipici).
Daca epsilon ar fi mai mic de 0,oo7, deuteriul nu ar fi stabil si heliul nu s-ar forma. Ei si? Se vede ca te-a traumatizat chimia. Nici noi nu am mai fi. Tot Universul ar fi plin cu hidrogen (pentru ca nu se formeaza nimic altceva). Ar exista stele, desigur, insa ele ar fi asemenea unor baloane (s-ar dezumfla). Neexplodand, nu ar trimite departe in spatiu fragmente din care sa se formeze, mai tarziu, planetele (noi suntem constituiti din pulbere stelara, daca nu ti-a spus nimeni pana acum). Iar fara planete si elemente chimice viata nu ar fi posibila. Not so funny end of story.
Invers, daca epsilon ar fi mai mare de 0,oo7, nu ar mai exista hidrogen (deoarece ar fuziona tot). Parca ne putem lipsi de aerele astea de vedeta ale hidrogenului, nu-i asa? Nu chiar! Ai baut apa astazi? Apa are nevoie de hidrogen. Iar viata are nevoie de apa.
Forta nucleara tare are exact valoarea numerica necesara, in contextul mai larg al altor constante (λ,Ω,Q etc.-presimt ca nu esti devorat de curiozitate), aparitiei vietii. Epsilon este exact atat cat trebuie sa fie, date fiind circumstantele. Imi vei spune ca aceste numere au fost „potrivite” de Dumnezeu (contraatacul teologic impotriva gandirii stiintifice). Ma tem ca nu-ti pot da dreptate. Ele sunt interconectate in acelasi fel in care sunt legate intre ele numerele de la 6 din 49, adica apar impreuna. Nu am motive sa cred ca Dumnezeul jucatorului la Loto asaza numerele in fata a milioane de telespectatori naivi(si daca as crede asta as fi obligat sa fiu politeist, adica sa cred in mai multi zei iubitori de jocuri de noroc).
E posibil ca numeroase alte Universuri sa se fi nascut „moarte” (adica incapabile sa sustina viata) deoarece nu au nimerit combinatia corecta. Asa cum au venit in existenta, asa au si plecat. Noi insa suntem incredibil de norocosi. Ne-am nascut intr-un Univers favorabil vietii. Pe mine lucrul acesta ma emotioneaza mai mult decat un univers aranjat de un Dumnezeu metafizic, adjudecat deja de religie si spiritualitatea infantila (de care sper sa fi scapat, dupa un somn prelungit). Evident ca si noi vom pleca deoarece nimeni nu este etern. Doar ca pana la acel inevitabil moment ne putem mira, si uneori bucura, de o extraordinara prietenie cosmica. Multumesc,epsilon!