eroarea naturalista

Toti cunoscutii tai consuma diferite tipuri de carne (si sunt multi, fiind o persoana prietenoasa). Asta inseamna ca vegetarienii gresesc?  Toti oamenii pe care ii stii, apropiati sau nu, au (cel putin) un telefon mobil. De aici rezulta ca cei care nu au un telefon mobil (refuza sa-si cumpere sau sa accepte unul in dar) au facut o alegere proasta? Toate mariajele consolidate pe care le stii au trecut, la un moment dat, printr-un episod de infidelitate. Prin urmare, daca vrei sa ai si tu o relatie solida, trebuie sa-ti inseli partenera?

Colegii tai corporatisti vin la birou in tinute office. Este ceva in neregula cu tine daca vii in haine mai colorate? Toata lumea din jurul tau, mai devreme sau mai tarziu, a facut un copil. Trebuie sa fii condamnata daca tu nu vrei sa devii mama?  Cu exceptia ta si a inca unui individ, toti barbatii din grupul vostru de prieteni si-au cumparat biciclete. Voi doi gresiti?

Daca membrii comunitatii tale au credinte religioase moderate sau puternice, tu, cel care nu crezi intr-o fiinta supranaturala, esti un om rau? Este ceva fundamental gresit cu tine? Daca majoritatea persoanelor in varsta pe care le cunosti condamna folosirea drogurilor recreationale iar tu, in fiecare weekend, te delectezi cu „iarba”, esti un exemplu negativ? Ceilalti sunt, astfel, modele de comportament moral?

Asa de multi oameni nu pot gresi!

Ti s-a spus vreodata asta? (exista mai multe variante de a o spune dar, in esenta, acesta este mesajul) Daca „da” si in cazul in care ai ramas cu sentimente de culpabilitate vreau sa te ajut sa te debarasezi de ele. Cei care gandesc in acest mod sunt victimele unei erori in gandire numita eroarea naturalista. Eroarea rezida in a echivala ceea ce este cu ceea ce trebuie sa fie.

Multi oameni sunt consumatori de carne dar de aici nu rezulta ca toti trebuie sa fie astfel. Cei care aleg sa fie vegetarieni nu sunt anormali, sunt doar diferiti. Si reciproca e valabila: cei cativa (o minoritate) care consuma doar fructe, seminte si legume nu sunt mai buni decat cei care sunt incantati de cotlete de porc sau snitele elvetiene (evaluati ca „ignoranti” sau „lacomi” sau, mai rafinat, avand „ostilitate secreta fata de animale”).

Descrierea (ceea ce este) si prescriptia (ceea ce trebuie sa fie) sunt lucruri complet diferite. A le confunda inseamna a realiza eroarea naturalista. De asemenea, ceea ce este „normal” (din punct de vedere statistic) nu este in mod necesar „bun”. Relatiile heteresexuale, „normale”, nu sunt in mod necesar mai bune decat cele de tip homosexual, „anormale”. E posibil ca eu sa nu agreez aceste experiente sexuale dar asta nu inseamna ca ele sunt rele. Invers, ceea ce este rar sau neobisnuit nu este obligatoriu bun (deoarece „se distinge” sau „iese din turma”).

Obiceiurile culturale, practicile religioase sau sexuale, apartenenta politica, chiar felurile de a te comporta la masa nu sunt bune sau rele deoarece oamenii care sunt angajati in ele sunt multi sau putini. Daca 99 de oameni din 100 fac un lucru, de aici nu rezulta ca acel lucru este sanatos sau dezirabil. Ar putea fi un lucru pe care ei il considera pozitiv (de exemplu, sa se sinucida in masa pentru a le fi primite sufletele de o nava extraterestra aflata in trecere pe la Calafat) dar asta nu face lucrul respectiv bun prin el insusi. Acel 1 din 100 care alege sa nu bea otrava mortala nu este un om rau (un eretic, un tradator, un prapadit). Numarul nu da valoare unei actiuni!

Daca tu urmaresti doar TVR Cultural de aici nu rezulta ca cei care adora emisiunea „Trasniti in NATO” iti sunt inferiori din punct de vedere moral. E posibil sa nu-ti placa sa petreci timpul cu acesti oameni. Dar asta e tot. Tu nu esti un om mai bun pentru ca il urmaresti pe Patapievici zburand (uneori impiedicandu-se) in bataia sagetii. Asocierea unei actiuni cu majoritatea sau minoritatea nu-i transforma pe oamenii angajati in ea in „buni” sau „rai”. Putem considera comportamentele lor tolerabile sau nu, enervante sau deosebit de placute, interesante sau plictisitoare. Insa gresim atunci cand le atribuim oamenilor valoare morala, plecand de la o astfel de premisa (numarul).

Iata, sistematizate, cele 4 categorii ale erorii naturaliste:

  • Normal = Bun („normal”, adica ce fac cei mai multi oameni)
  • Anormal = Rau (neobisnuit, rar, neconventional)
  • Normal = Rau ( poporul, multimea, grupul, adica turma de oi)
  • Anormal = Bun (rebelul, eroul, cel diferit, curajosul, indraznetul)

Nu exista nicio descriere a unui comportament, indiferent cum ar fi realizata aceasta, care sa permita judecati de ordin moral. „X este dinamovist/pedelist/homosexual/fumator/manelist/conservator/consumator de ciocolata/motociclist deci este un om rau”. In aceasta propozitie, ceea ce este observabil (a sprijini echipa Dinamo, de pilda) este confundat cu o prescriptie normativa (asa trebuie sa fie, deoarece Dinamo este cea mai buna echipa din tara, de fapt, ce spun eu aici, din Univers).

Ca sa ma apropii de specialitatea mea: eu cred ca terapeutii de orientare psihodinamica sunt ghidati de teorii nefalsificabile, dubioase si, acolo unde s-a putut dovedi, gresite de-a binelea. Asta nu inseamna ca acesti oameni sunt rai. Dimpotriva, sunt prieten cu cativa si le apreciez foarte mult  calitatile  (si le multumesc pentru ca, fiind identificati cu idei post-freudiene, imi ofera o sursa constanta de amuzament, oedipian, bineinteles). Oamenii pot avea tot felul de idei, dintre cele mai triviale sau originale, se pot comporta intr-o varietate de feluri, admirabile sau imposibil de tolerat si, cu toate acestea, sau in baza acestor premise, nu pot fi clasificati drept „oameni buni/ok” respectiv „oameni rai/non ok”. Ceea ce este nu este totuna cu ceea ce trebuie sa fie!

Pot sa te resping, sa te evit, sa te critic si, simultan cu mine, la fel pot proceda inca 1.000 de oameni. Totusi, numarul nostru nu te face pe tine un om rau. Putem incrimina comportamentele tale, te putem pedepsi daca ni se pare ca esti un pericol obiectiv (nu uita, suntem mai multi), te putem alunga din comunitate dar gresim daca te judecam din punct de vedere moral. Peste 500 de ani, altii ne vor evalua actiunile si ar putea decide ca, de fapt, noi am gresit. Exemplu: nu cu mult timp in urma nimeni nu considera sclavia o practica sociala inacceptabila. Astazi ni se pare oribil ca un alt om sa fie vandut si cumparat, ca si cum ar fi un obiect (cluburile profesioniste cumpara fotbalisti, dar asta e o alta poveste). Poate peste 10.000 de ani practicile religioase de astazi vor parea stupide sau comice (vor rade si robotii de ele). Insa astazi sunt respectabile si importante pentru buna functionare sociala.

Eroarea naturalista este un bias al gandirii. Valorile in care credem se insinueaza in judecatile noastre sociale si echivaleaza nivelul descriptiv (concret) cu nivelul prescriptiv (abstract). Oamenii nu sunt abstractiuni. Sunt carne si oase. Probabil nu si pentru dualisti, cei care cred in esente noncorporale. Dar asta este, nu-i asa, problema lor!

 


Publicat

în

de către

Etichete: