Inca ezit daca sa scriu sau nu un articol despre experienta parentalitatii, nivelul de implinire personala (separat de faptul de a fi parinte) si relatia acestor doi factori cu fericirea (perceputa si raportata verbal). Poate mai bine unul despre Libet? (daca tot am promis si acum nu fac decat sa folosesc, nestiutor, efectul de striptease)
Societatea ne incurajeaza puternic, de mii de ani, sa ne intemeiem familii si sa avem copii si e firec sa fie asa, deoarece supravietuirea societatii depinde de asta. Insa e chiar asa o mare realizare individuala (tradusa in sentimente de multumire si fericire)? Ceea ce ni se spune ca este si se asteapta de la noi (oamenii) corespunde cu experienta interioara? Esti mai fericit daca ai copii?
Ar putea fi o intrebare retorica (sau stupida). Cu toate acestea, psihologia sociala a raspuns la ea iar eu nu stiu daca sa aloc acestui raspuns un spatiu mare sau mic sau „sa merg pe burta” si sa ma prefac, naiv, ca aceasta problema nu exista.
Insa nu as fi eu daca as rata intalnirea cu o iluzie, mai ales daca are dimensiuni sociale. Cred ca o sa cedez. Urmeaza un articol despre well-being, mariaj si implinirea, spun unii, ca fiinta umana, fiind parinte. Ma bazez pe studii deoarece nu mai am de mult incredere nici in ceea ce-mi spune creierul meu cu biasuri incorporate nici in ceea ce spun alti oameni atunci cand formuleaza teorii despre realitate (insotite de reguli, prescriptii si norme)
Spre deosebire de „intarzierea Libet” (acesta e numele tehnic, nu incerc sa fiu subtil) de data aceasta chiar lansez ideea articolului, cu speranta ca nu il vei citi daca tocmai intentionezi sa renunti la pilule sau prezervativ.
Faptul de a avea copii nu te face mai fericit. Dimpotriva, diminueaza gradul de satisfactie in raport cu viata.
Insa ceea ce copiii iti iau timp de aproape 20 de ani (sau mai mult) iti restituie in alt fel. Nu facandu-te fericita, sper ca ai inteles corect ideea (nu trebuie sa fii de acord cu ea). Fericirea scade! Totusi, foarte multi oameni isi doresc copii. E ceva ce-ti scapa? Poate ca da. Daca ai rabdare, vei afla in curand. Sau, si mai bine, discutand cu oamenii care conteaza pentru tine, vei transa aceasta problema. Nu uita, rogu-te, de conditionari culturale, programare genetica si iluzii cognitive, democratic impartasite de toti. Fericirea si parentalitatea variaza intr-in mod contraintuitiv. Off, am zis „contra”? Eu sunt taoist, imi place sa curg impreuna cu fluxul evenimentelor (curentul).