Articolul de astazi este un extras dintr-o corespondenta privata despre care cred ca ar putea fi de interes public. Motivul pentru care cred lucrul acesta este urmatorul: cu exceptia catorva persoane cu un nivel precar de constiinta si intelegere a realitatii, orice om este preocupat de valoarea (sau posibila lipsa de valoare) vietii lui.
„Iti propun un model filosofic de intelegere a felului in care o viata de om poate fi considerata valoroasa, adica o viata care merita sa fie traita. Cele 3 mari surse de semnificatie pentru vietile noastre ar putea fi:
- Dragostea
- Munca
- Jocul
O viata extrem de bogata in sensuri este o viata care isi deriva intelesuri din dragoste, munca si joc. Deoarece oamenii vin pe lume in multe varietati nu este obligatoriu sa atribuie semnificatie vietilor lor apeland la toate cele 3 surse (adica nu este o prescriptie). Ar fi doar dezirabil ca vietile noastre sa-si extraga sensurile din toate cele 3 surse, in felul acesta ar putea fi foarte bogate, insa nimeni nu poate fi obligat sa atribuie un sens acolo unde nu simte nevoia sa faca asta.
Mecanismele psihologice sunt relativ simple: Avem in mod natural un numar de nevoi si dorinte (la care se adauga nevoi (internalizate) preluate de la cei din jur, semnificativi, in primul rand figuri parentale). Aceste dorinte si nevoi pot fi transformate in scopuri (spun „pot” deoarece unii oameni raman in stadiul de „dorinte si nevoi”). Iar scopurile asumate dau sens vietilor noastre.
Nu e nevoie de un doctorat in psihologie pentru a intelege acest lant cauzal:
Nevoi(dorinte)-Scopuri (asociate cu planuri de actiune)-Asumare (angajament)-Actiune-Realizare (sau apropiere de scop)
Nevoile (dorintele) sunt din sfera „dragoste”, „munca”, „joc”. Trecerea lor din planul afectiv („simt”) in planul constiintei orientate spre viitor („voi face X”) si angajamentul responsabil sunt actiuni creatoare de sens.
Exemplu: daca sunt la „Bucuresti” (ghilimelele fac trimitere la sensul metaforic, nu ma refer propriu-zis la oras desi eu chiar sunt, acum, in Bucuresti) si vreau sa ajung la „Timisoara” viata mea are sens. Traiesc in vederea a ceva („sa ajung la Timisoara”). Daca nu vreau sa ajung nicaieri, daca nu am scopuri, viata mea nu are sens. Paradoxal, poate fi o viata (foarte) placuta, cu nevoile primare asigurate (am primit o mostenire) insa, pentru ca nu se indreapta catre ceva, nu are sens. atentie, viata mea are sens chiar daca sunt inca foarte departe de Timisoara! Sensul se naste din scop, nu din implinirea scopului.
Realizarea scopului poate genera satisfactie sau fericire. Acestea sunt conditii emotionale temporare. Dupa ce am ajuns la Timisoara, pentru a avea sens in continuare, am nevoie de o alta destinatie, de un alt scop (Praga, de exemplu). Aceste destinatii nu sunt alese aleator ci apar din consultarea nevoilor mele (adica din constientizare: exercitiile permanente de constientizare a senzatiilor corporale sunt un fel de antrenament pentru constientizarea nevoilor si dorintelor). Timisoara si, ulterior, Praga, sunt importante pentru mine. Pentru tine pot fi importante Constanta si Atena iar pentru o terta persoana Oradea si Strasbourg. Toate cele 3 vieti au sens!
Nimeni nu-mi garanteaza ca voi ajunge la Timisoara. Insa percep valoroasa viata mea deoarece am libertatea de a incerca si a persevera. Este posibil chiar sa fiu dezamagit de ceea ce voi intalni la Timisoara. De aici nu rezulta ca viata mea nu a avut sens ci ca a ajuns intr-un moment in care are nevoie de un nou proiect.
O viata cu sens nu este in mod necesar o viata fericita. Poti fi nefericit(a) in diverse grade si, cu toate acestea, viata ta sa fie bogata in sens. De exemplu, o mama al carei somn este tulburat continuu de bebelusul ei si care se ingrijoreaza in mod legitim cand acesta e bolnav nu e o persoana fericita (in acele momente). Dar este o persoana care traieste o viata cu sens, sens pe care il deriva din sursa de sensuri numita dragoste (in acest caz „dragoste pentru copii”).
Cineva care consuma heroina sau LSD poate avea experiente incredibil de fericite (pe moment) si, cu toate acestea, sa aiba o viata lipsita de sens (fiind fara scopuri). Oricum, fericirea este o conditie temporara. Ea este un rezultat al implinirii scopurilor, nu un scop. O viata fericita (placuta, confortabila) nu este in mod automat o viata valoroasa (cu sens) dar e de dorit ca vietile noastre sa fie simultan fericite si pline de sens. Totusi, oamenii par a prefera mai degraba o viata cu sens si, in anumite grade, nefericita unei vieti confortabile si goale de sens (intuitia mea este ca unele persoane cu venituri foarte mari se confrunta cu aceasta problema si incearca sa umple golul interior, fara succes, prin tot felul de artificii).
Pentru a verifica daca viata ta are sens iti propun un test foarte simplu:
Mai ai ceva de facut in aceasta viata?
Daca raspunsul este „da” probabil ca viata ta are sens (mai ales daca ai stabilit un scop specific si masurabil). Exemple: mai am de facut un copil pe care sa il cresc frumos (sa ajunga un adult echilibrat), mai am de scris o carte care sa inspire cativa oameni, mai am de facut o ascensiune pe Mont Blanc. In mod intentionat am dat exemple din toate cele 3 sfere: dragoste, munca, joc.
Intrand mai profund in prima dintre ele („dragostea”) procesele se nuanteaza: exista dragostea pentru parintii tai (dar nu e obligatoriu sa-i iubesti, poti constata, cu onestitate, ca pur si simplu nu simti asta fata de ei), dragostea pentru copiii tai (daca esti parinte), dragostea pentru fratii/surorile tale, dragostea pentru prietenii tai si dragostea speciala pentru un strain (parteneriatul de cuplu). Daca te intrebi unde anume se poate incadra „sanatatea” in cele 3 surse de sens, ei bine, aici este locul ei: sanatatea este expresia dragostei pentru corpul tau (iti pasa de el si il protejezi, ai grija de el, nu ti-e indiferent cum te porti cu el).
In niciunul din aceste cazuri nu exista garantia ca vei fi iubit inapoi (ca dragostea iti va fi intoarsa). Acest lucru nu poate fi controlat si este inutil sa incerci (dar extrem de tentant, motiv pentru care multi oameni incearca si, fireste, nu reusesc!). spatiul (psihologic) pe care il poti controla este acela in care se manifesta dragostea ta pentru celalalt (alegerea unor comportamente potrivite care sa amplifica calitatea vietii celuilalt). Nu stii niciodata daca va veni ceva inapoi desi, amandoi stim asta, ar fi foarte frumos sa vina. Asta inseamna ca o viata in care iubesti pe cineva, chiar daca persoana respectiva nu te iubeste (sau nu o face cum ai tu nevoie) este in continuare o viata cu sens (desi nefericita).
Asa cum pentru cineva poate fi important sa iubeasca o alta fiinta (nu vreau sa supar iubitorii de animale :)) pentru altcineva poate fi important sa faca o diferenta in lume prin munca lui (si sa dedice profesiei mult mai multe ore decat familiei). Sursa de sensuri numita „munca” permite:
- Sa ai un job (muncesti in primul rand pentru bani)
- Sa ai o cariera (muncesti in primul rand pentru status)
- Sa ai o vocatie (muncesti in primul rand pentru implinirea pe care o simti facand lucrul respectiv)
Cred ca o societate avansata este aceea care creeaza conditii membrilor ei, conditii cat mai bune, astfel incat acestia sa poata experimenta munca drept o vocatie. Cu alte cuvinte, nu este suficient sa creezi locuri de munca (desi e important), ar fi de dorit sa creezi si oportunitati pe care oamenii sa le valorifice pentru a se implini profesional. Se pare ca democratiile liberale sunt cel mai aproape de acest ideal in timp ce societatile totalitare (sau fundamentaliste religios) sunt cel mai departe (cum a fost si Romania pana in 1989).
In sfarsit, jocul este o activitate in care te angajezi pentru placere si nu pentru un scop practic. Exista oameni care traiesc pentru bucuriile pe care si le pot oferi la incheierea programului de lucru, sau in weekend, sau in vacante. Atunci experimenteaza singurele lucruri care conteaza pentru ei iar vietile lor au sens.
Rezumand, si amintindu-ti, de asemenea de una din teme (la care nu mai revin in scris), la intrebarea „De ce merita viata sa fie traita?” se pot da, in esenta, 3 categorii de raspunsuri:
- Pentru ca in viata poti sa iubesti (si sa fii iubit(a), cu putin noroc )
- Pentru ca in viata poti sa muncesti
- Pentru ca in viata poti sa te joci”