Desi nu-mi este usor sunt pe punctul de a face o marturisire socanta. M-am gandit mult in ultimele luni daca sa dezvalui sau nu respectivul lucru si, in cele din urma, in spiritul transparentei, am hotarat sa o fac. Prin urmare, Venerabile (termen imprumutat din filosofia budista si folosit cu consideratie, mai ales daca esti un vizitator loial), afla ca mai am trei frati gemeni. Oricat de improbabil ti se pare, suntem gemeni monozigoti (adica identici). Am crescut in tari diferite si ne-am reunit recent, impinsi de o dificultate comuna:
Se pare ca am contactat o boala extrem de rara, ale carei simptome nu le voi descrie deoarece nu vreau sa te ingrozesc (sau sa te fac fericit, in cazul in care ai la adresa mea ganduri care iti coloreaza aura in cenusiu). Medicina moderna nu a reusit sa identifice un tratament si singurele noastre sperante de supravietuire (da, e groasa!) se indreapta spre medicina alternativa.
Folosesc prezentul in aceasta relatare desi un timp mai potrivit ar fi trecutul, intrucat faptele sunt deja consumate. In prezent si eu si fratii mei incercam sa intelegem ce s-a intamplat. Nu vreau sa par misterios: am beneficiat deja de serviciile medicinei alternative si, dupa toate analizele, parem a ne fi vindecat.Insa ceva ne scapa:
Originalitatea care ne caracterizeaza pe toti ne-a obligat, aproape, sa alegem 4 scoli diferite de medicina alternativa. Pentru a proteja identitatile fratilor mei, voi folosi in continuare codurile F1, F2, F3 si F4. Iata, in esenta, in ce au constat tratamentele:
F1 a mers la un specialist care i-a prescris 20 de km de mers pe jos, in directia EST, in doze de 5 km pe zi. Au fost necesare, conform unei aritmetici simple, 4 zile si o componenta importanta a tratamentului a fost prezenta specialistului pe timpul acestui…hmm, cum sa spun, hai sa zic „travaliu”.
F2 a mers la o scoala rivala. Specialistul respectiv a creat un plan de tratament cumva opus: F2 a avut de parcurs 20 de km pe jos, in etape de 5 km dar, atentie, atentie, in directia VEST. Specialistul chiar a mentionat ca directia EST, promovata de alte scoli, este fundamental gresita. F2 a fost insotit, pe timpul calatoriei de 4 zile, de specialistul cu pricina.
F3, purtat de originalitatea deja notorie, a mers la un specialist dintr-o a treia scoala, care i-a recomandat 20 de km in directia NORD. Cum banuiesti deja, doctorul sau maestrul respectiv (sau ce-o fi fost) s-a pronuntat categoric impotriva scolilor deja mentionate. Si el l-a insotit pe F3 de-a lungul celor 4 zile dificile (cine a spus ca vindecarea este usoara?).
In sfarsit, F4 a ales un vindecator care i-a prescris, in baza cazurilor anterioare rezolvate cu succes, 20 de km in directia SUD. L-a insotit, fireste, timp de 4 zile (doza de 5 km pe zi pare a fi invariabila).
Toti suntem acum, slava Domnului (which one?), sanatosi dar putin dezorientati epistemologic. Nu reusim sa pricepem cum de ne-am vindecat toti desi am urmat, complianti, planuri de tratament radical diferite. Nu ca nu am fi recunoscatori, fiecare in parte, scolilor in care s-au format remarcabilii profesionisti care ne-au ajutat. Suntem, fara nicio indoiala. Doar ca mintile noastre (limitate, acum e limpede!) nu pot realiza (insight?) cum e posibil ca scolile de vindecare sa fie ghidate de teorii contradictorii si sa obtina rezultate similare?
Pentru cei care au prea mult timp liber la dispozitie si milioane de neuroni liberi, dornici sa citeasca aceasta marturisire si intr-o alta cheie, le recomand un articol din 1975, scris de un fost presedinte al Society for Psychotherapy Research, publicat cu urmatorul nume nostim: „The Dodo Verdict: Everyone has won and all must have prizes”. Pentru vizitatorii cu parinti mult prea ocupati pentru a le citi povesti, o precizare: pasarea Dodo poate fi intalnita intr-o carte publicata in 1865 („Aventurile lui Alice in Tara Minunilor”).
Studiile care au urmat au sprijinit concluzia lui Luborsky. Scolile de terapie studiate au inregistrat, in medie, rezultate favorabile asemanatoare. Insa cum e posibil lucrul acesta, avand in vedere ca scolile de psihoterapie sunt atat de diferite intre ele, uneori operand cu teorii care efectiv se bat cap in cap? Nimeni nu a demonstrat ca in mod consistent o scoala de psihoterapie este mai buna decat alta. Daca ar fi fost asa, daca o scoala ar fi obtinut in mod sistematic rezultate superioare oricarei alte scoli, in timp, toti pacientii ar fi aflat tot asa cum afla de un medicament care vindeca aproape sigur o anumita boala (in timp ce alte medicamente esueaza in diferite grade).
In acest moment exista mai mult de 400 de scoli de psihoterapie. Daca iti place istoria, trebuie sa stii ca in anii ’50 existau doar 36 de scoli distincte! (cum sa numim acest proces, dezvoltare sau inflatie?) Majoritatea acestor scoli au teorii proprii si nu as gresi foarte mult afirmand ca au chiar ideologii si o functionare asemanatoare partidelor politice (ultimele lupta pentru putere, primele pentru clienti). Exista numeroase gelozii, invidii, ostilitati (uneori mascate cu eleganta, doar e vorba de oameni maturi si echilibrati). Mai mult decat evident este fenomenul, arhicunoscut in psihologia sociala, us versus them (poate iti amintesti experimentul Robber’s Cave al lui Muzafer Sherif, unul dintre fondatorii psihologiei sociale).
Daca iti sunt familiare intrebari de tipul „X e liberal sau social-democrat?” si „Y e cu noi sau impotriva noastra?” vei putea intelege si conflictele directe, sau deghizate in zambete ipocrite, dintre scolile de psihoterapie. Eu si fratii mei, ca sa revin la tema principala a acestui articol, am plutit putin, purtati de aripile imaginatiei, in aceasta directie analogica dar am revenit la dilema noastra de la bun inceput. Suntem fericiti ca ne-am vindecat de cumplita boala dar ne-am ales cu o durere de cap remanenta, fiind, deocamdata, incapabili, se pare, sa intelegem cum 4 scoli care ne-au cerut sa facem lucruri diferite (chiar opuse, 2 cate 2) au putut genera efecte identice. Unuia dintre noi, mai aplecat catre zoologie, chiar i-a soptit o pasarica (Dodo?) unele lucruri, si nu am aprobarea de a rosti decat unul: anume ca vindecarea noastra s-ar putea sa nu aiba deloc legatura cu principiile teoretice si metodele aplicate de cele 4 scoli de medicina alternativa, sau sa aiba prea putina legatura cu respectivele metodologii si mai multa, sau chiar foarte multa, cu increderea noastra ca ele functioneaza. Plus un dram de remisie spontana, pentru connaisseuri.