Cu siguranta azi a fost o zi ciudata. Abia incepusem sa scriu primul articol si, la exemplul cu fumatul si cancerul pulmonar am simtit o nevoie clara de a scrie ceva pe acest subiect (desi nu vad ce, mi se pare ca s-a spus totul). Asa ca am continuat ce incepusem. Intr-o alta parte a creierului, insa, se roteau deja unele idei la adresa marilor producatori de tigari (am procesare paralela in cap-nu, nu e nimic iesit din comun, la fel ai si tu!).
Cum nu-mi plac ideile obsesive, iata un articol prin care intentionez sa-mi eliberez mintea:
Stiai ca Bhutan-ul este singurul stat din lume in care fumatul este interzis cu desavarsire?
Stiai ca Norvegia a interzis fumatul in locuri publice inca din 1988? (daca aveai cumva nevoie de un etalon al ramanerii in urma in materie de constiinta ecologica)
Stiai ca acelasi pachet de tigari (pret mediu) costa in Marea Britanie 7.21 euro iar la noi 2.34?
Stiai ca din 10 romani 4 fumeaza?
Stiai ca aproximativ 50% din doctori fumeaza? (candidand astfel la culmea credibilitatii)
Stiai ca pe piata oficiala de la noi, anual, exista 1.4 miliarde de tigari? (simplificand grosier, cate 100 de tigari pe cap de locuitor, bebelusii fiind inclusi)
Poate stiai. Imagineaza-ti acum ca esti o companie multinationala producatoare de tigari. Acasa la tine, inca din 1966 (deci de mai bine de 40 de ani) esti obligata sa-ti inscriptionezi produsele (pentru a-i avertiza pe consumatori de pericolele fumatului). De asemenea, din 1971, publicitatea TV este complet interzisa. Si vii in Romania, in anii ’90, unde nu doar ca nu s-a auzit de pictograme dar nu exista nici interdictii TV, outdoor sau print. Stii foarte bine insa ca aceste lucruri sunt inevitabile. Oare in ce masura putem vorbi in acest caz de valori morale? Daca eu vand himeroizi (am inventat termenul) in tara mea iar societatea civila, constienta de pericol, ma obliga sa-mi restrang publicitatea oare daca merg in tara vecina caracterul nociv al produselor mele scade in mod misterios? (himeroizii sunt mai putin toxici peste granita) Sau, constient fiind de ceea ce fac, exploatez fara mila nivelul modest de constientizare publica, facand o multime de bani? Autoritatile guvernamentale, pentru a inchide ochii (adica a interzice reclamele cat mai tarziu), primesc si ele ceva? Exista o intelegere tacita, imuna la valori morale? (in acest timp, persoanele angajate in comertul cu himeroizi, la diferite niveluri, pot frecventa Biserica)
Nu vreau sa inaintez prea mult pe acest teritoriu deoarece lucrurile imi par destul de clare. Am sa punctez altceva, in contextul intamplarii deja relatate (comunicarea telepatica). Am aflat, gratie Google, in timp ce cautam data primului studiu consacrat efectelor nocive ale fumatului, ca maine (31 mai) este Ziua Mondiala fara Tutun. Aceasta informatie am descoperit-o dupa ce ma hotarasem deja sa scriu articolul, torturat de ideile rotitoare din cap. De ce nu mi-a venit aceasta idee saptamana trecuta? Sau acum doua luni? De ce tocmai azi (azi nu e azi, n.m.)? Intrebari retorice? Pe planeta noastra exista niste cabluri prin care circula gandurile, la care nu platim abonament si din care nu face profit niciun mastodont expert in telecomunicatii. Nu cred asta, bineinteles, mi-am dezactivat in mod constient cortexul mistic.