Am scris articolul urmator candva prin vara, ingrijorat de gradul de irationalitate observat, fara niciun efort, in jurul meu. Cum nu exista sanse ca respectivul nivel sa scada nu-mi ramane decat sa ma rog sa nu creasca. Ups, am spus „sa ma rog”?
Esti parinte si ai aflat ca fetita ta sufera de diabet juvenil. Cum ai aflat? Ai fost la doctorii in care nu crezi (stiinta ti se pare ceva extrem de limitat). Nu e o veste prea buna deoarece presupune, toata viata, dependenta de insulina. Din motive inca neclare (dar sigur nu Karmice, desi ai putea crede asta) sistemul imunitar al copilului tau percepe celulele din pancreas (acelea care secreta insulina) ca fiind straine si le ataca. Si le distruge, normal, soldatii imunitari nu stiu multe. Rezultatul: mult prea putina insulina in sange, deci excesiv de mult zahar in sange. Din fericire, exista solutii medicale.
Insa tu ai o viziune extinsa a realitatii (sunt ironic!) si cauti alte instrumente de a-ti ajuta fiica, astfel incat sa se poata bucura de ultima serie din Harry Potter. Fiind o persoana cu deschidere spirituala si avand un maestru, ii ceri sfatul. Daca-mi permiti o mica scamatorie semantica, il voi numi pe maestrul tau o autoritate spirituala, adica un om ale carui idei le consideri din start adevarate (nu simti nevoia sa le compari cu alte idei, pentru a afla daca sunt coerente sau sa le raportezi la cunoasterea stiintifica actuala)
CAZUL 1. Iar maestrul iti spune: „Fetita ta se va vindeca daca tu, timp de 100 de zile, intre orele 21 si 22, alergi in jurul blocului”. Fiind o autoritate, nici nu-ti trece prin cap sa chestionezi aceasta recomandare. Totusi, daca nu o faci, care crezi ca este scorul tau la un test de inteligenta? Sau, din 10 persoane care sunt dispuse sa puna in practica acest sfat, imbunatatindu-si, astfel, enorm, conditia fizica, cate dintre ele au un IQ mai mic de 80?
CAZUL 2. Maestrul iti spune: „Fetita ta se va vindeca daca tu, timp de 100 de zile, intre orele 21 si 22, stand in casa, mereu in acelasi loc, in fata fotografiei mele, te concentrezi pe propria ta imagine alergand in jurul blocului” Maestrul stie ce spune, nu poti fi atat de obraznic sau lipsit de credinta astfel incat sa-i ceri sa-si justifice afirmatia. Intrebarea cu IQ-ul ramane deschisa.
CAZUL 3. Maestrul iti spune ca fetita ta se va vindeca daca tu, timp de 100 de zile, intre orele 9 si 10 pm (pentru variatie!), rostesti, cu credinta, urmatoarele cuvinte: „ In acest moment alerg, mental, in jurul blocului si pancreasul copilului meu secreta insulina”.
CAZUL 4. Maestrul este mult mai evoluat decat maestrii anteriori si te sfatuieste, plin de iubire neconditionata dar mai ales stralucind din cauza inteligentei debordante, sa rostesti, timp de 100 de zile, intre orele 9 si 10 seara, anumite cuvinte (nu, nu cele din cazul 3, acelea sunt absurde). Cuvintele formeaza o rugaciune plina de forta pe care o adresezi Creatorului (off, nu cel care a creat diabetul copilului tau!)
Cu parere de rau te anunt ca imi este imposibil sa continuu articolul. Simt o energie straina care imi blocheaza degetele (chiar acum scriu cu mare greutate, aproape cu un efort supraomenesc) Asa ca te las pe tine sa tragi o concluzie, sa gasesti asemanari intre cele 4 cazuri si sa estimezi capacitatea de a gandi stiintific a celor care, iubindu-si maestrii, se comporta in acord cu ideile lor. Referintele la IQ sunt rautacioase, nu le asum, cred ca am fost posedat. Insa m-am eliberat, cred. Zic „cred” deoarece mai am de dat cateva ture.