dilema clonelor sau ce s-a intamplat cu cei 7 ani de-acasa

Ai vrea sa te numesti Gabriela? Chiar daca nu vrei, asa te voi numi eu in continuare. Si pentru ca in lumea mea interioara pot face orice, afla ca ai o sora geamana pe nume Isabela. Sunteti gemene identice sau „monozigoti” intr-un limbaj mai tehnic (adica ati aparut din acelasi zigot, care s-a divizat,  si nimeni nu stie, deocamdata, de ce-nu glumesc, acesta e stadiul actual al stiintei:la 250 de nasteri apare o pereche de clone). Tu si sora ta aveti aceleasi gene (ati fost clonate de insasi Mama Natura).

Mai departe, insa, am o veste destul de proasta: inca de la nastere sunteti despartite si de familia voastra, si una de alta. Asa ajungeti fiecare intr-o alta familie (familia adoptiva) si cresteti acolo, devenind mari si frumoase. Cele doua familii sunt separate una de alta, nu se viziteaza, nu se cunosc. De fapt, nu ai nici cea mai vaga idee ca, undeva in tara, ai o sora geamana. Evident, nici sora ta, Isabela, nu stie asta.

Insa ceea ce nu stiti voi stie o echipa de psihologi si geneticieni de la Minnesota University. Faceti parte din prima cohorta de gemene identice (studiu inceput in 1992-a doua cohorta este studiata din 2.000) E adevarat, gemenii identici (baieti) sunt studiati inca din 1987 (ce timpuri, aveam 20 de ani si ascultam Duran Duran), cu o a doua cohorta din 2000 („cohorta” este ansamblul indivizilor care au trait acelasi eveniment demografic).

Gratie acestei echipe care, ce surpriza, dispune de fonduri, va intalniti pentru prima data la centrul lor de cercetare (unde cercetarea nu este mimata, ca in unele universitati romanesti). Si daca tot au pus mana pe voi, psihologii va administreaza o serie de teste, masurandu-va diferite trasaturi de personalitate.

Si acum sa ne gandim putin: ati crescut in familii diferite. Ati fost socializate in feluri diferite, deoarece parintii vostri (adoptivi) erau diferiti. Prin urmare, ati fost expuse la forme diferite de educatie si modele de rol (mai stii, sper, ce spune bunicul Freud, cel sublim dezinteresat de gandirea critica: fetita se identifica cu mama ei iar baietelul cu tata, rezolvandu-si, astfel, Oedip-ul). Poate vi s-au cerut lucruri diferite (sa fii mai diplomata vs sa fii mai directa). Cred ca intelegi ce vreau sa spun: mediile in care ati crescut nu au fost identice!

Iar parintii isi influenteaza copiii, nu-i asa? Copiii oglindesc educatia primita in familie. Ii poti vedea pe parinti in copii (ma refer la practicile parentale). Copiii sunt modelati de ceea ce se intampla in familiile lor, in special pana merg la scoala. Sunt profund influentati de ceea ce vad, de ceea li se cere, de sanctiunile si recompensele primite (care ii conditioneaza-sau cel putin asa visa, candva, un alt bunic imaginativ pe nume Watson, parintele behaviorismului). Ceea ce un parinte a construit (sau, invers, „a stricat”) in copilarie cu greu mai poate fi modificat (sau „reparat”) mai tarziu, la varstele adulte (multi terapeuti inca mai pot pune o paine ecologica pe masa cumparata de la Ikea gratie valorii pe care o are aceasta idee in mentalul colectiv).

E dincolo de orice indoiala ca personalitatea copiilor deveniti adulti poarta amprenta, adesea imposibil de sters, felului in care au fost crescuti de parinti (sau de bunici, daca acestia au fost in roluri parentale). Ce rost ar avea ca cineva sa se raporteze la aceasta idee ca la o ipoteza si sa vrea sa o testeze? Probabil unii care nu au ce face cu banii!

Cei de la MCTFR (mi-e lene sa scriu tot numele, fiind prizonierul unei educatii permisive pana la 6 ani-dar poti cauta pe Google „Minnesota Center…”) au testat aceasta ipoteza (impreuna cu altele). Iata ce au obtinut in cazul tau (esti Gabriela, daca ai uitat cumva): la trasatura „vulnerabilitate la anxietate” corelatia dintre tine si sora ta (crescuta, reamintesc, in alta familie) este de 0,61. Pentru aceeasi trasatura, corelatia intre doi gemeni fraterni (sau dizigoti: provin din doua oua diferite, fecundate de doi spermatozoizi diferiti, deci au in comun doar 50% din gene), gemeni care, atentie!, au crescut in aceeasi familie, este de 0,24.

Nu-i asa ca vrei sa repet? (eh, reflexe de profesor) Tu si sora ta, identice din punct de vedere genetic, dar crescute in familii diferite, aveti o corelatie de 0,61 iar Daniela si Fabiola, gemene neidentice genetic, crescute in aceesi familie, au o corelatie de 0,24.

Te rog, incearca sa uiti pentru o clipa de ideile in care crezi fara sa le fi verificat stiintific (sa le zic „prejudecati colective”?) si sa explici rezultatul de mai sus. In cazul in care imi vei spune ca e doar o intamplare iti raspund ca aceste corelatii sunt medii realizate pe cohorte iar eu m-am referit la o singura pereche de gemene doar pentru a face mai accesibil acest studiu extraordinar .

Cum e posibil ca frati care au crescut in familii diferite sa fie mult mai asemanatori decat frati crescuti in aceeasi familie daca influenta parintilor este foarte mare? (asa cum, inca, majoritatea dintre noi credem)

Mai vrei niste cifre? Pentru trasatura „orientare catre realizare” corelatia la gemenele Gabriela-Isabela este 0,36 iar la gemenele Daniela-Fabiola este 0,07. In cazul ‚capacitatii de a controla impulsurile”  Gabriela si geamana ei identica, Isabela, coreleaza la 0,50, desi au trait la mii de kilometri distanta, iar Daniela si Fabiola, supuse la acelasi tip de interventie parentala socializatoare, coreleaza doar la 0,06 (un alt fel de a spune ca nu coreleaza aproape deloc).

Cum sunt posibile aceste rezultate?

Te las sa iti raspunzi singura, draga „Gabriela” si, eventual, sa compari raspunsul cu sora ta geamana, „Isabela”. Sau, daca nu ai, cu sora ta mai mare cu cativa ani. Sau, daca nu ai nici asta, cu o prietena mamica, aidoma tie, convinsa ca ceea ce se intampla acum intre ea si copilul ei va lasa urme adanci in personalitatea lui (si, pe aceasta baza, speriata si, eventual, culpabilizandu-se in avans). Eu am raspuns cu ceva timp in urma, in alte articole iar psihologii la care m-am referit, si pe care ii admir, cu si mai mult timp in urma (anii  1990 si 2000), cand imi pierdeam timpul cu lecturi de factura psihodinamica si cu analize (sau interpretari) extravagante.

Simt ca, in sfarsit, am si eu iPhone 5, nu doar corespondentul meu demografic din Los Angeles (sau din Boston, pentru cei care nu gusta comparatiile cu Coasta de Vest). Ce zici, treci si tu pe la Apple Store?


Publicat

în

de către

Etichete: