de ce nu visezi la sex pasional cu o persoana cu handicap

Din feedback-urile pe care le primesc pot intelege ca publicul acestui blog este educat si chiar foarte educat (master, doctorat, MBA). Sau, dimpotriva, aceasta e doar fantezia mea (deoarece nu am masurat acest indicator intr-un mod obiectiv). Prefer, totusi, prima varianta, si te intreb: daca ai fi in pragul unei alegeri de parteneriat, ai opta pentru o persoana cu 4 clase? (onestitatea raspunsului este o conditie pentru utilitatea acestui exercitiu de imaginatie) Dar cu 8 clase? Si cum variaza atitudinea ta cand el (ea) are 10 clase sau a terminat liceul dar nu a reusit sa promoveze bac-ul? (cu mult timp in urma, pe vremea lui John Major, prim ministru al Marii Britanii, am fost socat sa aflu ca nu era posesorul unei diplome de bac-nu stiu daca a reusit sa o obtina in timpul mandatului, cred ca nu, avand alte probleme de rezolvat)

Sa avansam: a intrat la facultate insa nu a terminat-o. Sau: a urmat cursurile unei facultati private, in Romania (Spiru Haret la I.D.?) pe cand tu ai finalizat cu succes programul academic de stat, plus un master la o universitate pretentioasa (vreau sa spun scumpa) din afara (imi place polaritatea asta in mod evident integrativa: „afara” si, probabil, „inauntru”)

Il alegi? Te casatoresti cu ea? accepti sa aveti un copil impreuna? Cred ca remarci ca ma refer la o singura variabila, nivelul educational. Dar de ce sa ma opresc aici? In zilele noastre, mai ales in Romania, diplomele pot fi obtinute cu usurinta si chiar contrafacute (insa Parchetul lucreaza, asa ca putem dormi linistiti). Reformulez intrebarea:

Vrei sa te mariti cu un idiot?

Vrei sa te insori cu o retardata?

Desi e posibil sa gresesc, imi inchipui ca ai raspuns „nu”. Si chiar daca tu ai raspuns „da” (din motive care pot avea legatura cu teribilismul sau psihologia clinica) un calcul statistic ar putea arata ca „nu” este puternic majoritar. Bine, bine, dar de ce? De ce nu vrei sa te casatoresti si sa ai un copil cu un imbecil sau cu o proasta?(very stupid people, for my far-away visitors)

Deoarece asculti si tu de legile selectiei naturale, indiferent daca stii in ce an a publicat Darwin „Originea Speciilor” sau crezi ca este mijlocasul-central de la Tottenham Hotspur (invinsa seara cu 4-3 de Inter Milano intr-un meci ciudat), daca esti o persoana agnostica sau investesti saptamanal timp in invocarea unei fiinte celeste, vag-interesata de bunastarea ta. Nu vrei sa ai un copil cu o persoana cu un IQ mai mic de 80 indiferent de preferintele tale religioase deoarece esti un om si toti oamenii sunt in cautarea unor gene bune pentru urmasii lor.

Insa nu e deloc usor sa obtii gene bune!

Teoria selectiei sexuale, a doua mare idee a lui Charles Darwin, ganditorul singuratic si genial care nu face parte din staff-ul niciunei universitati, a avut nevoie de mai bine de un secol pentru a se impune in mintile celor care nu se tem sa gandeasca si sunt profund curiosi privind natura realitatii. Adevarul invinge mereu, imi vine sa spun, deoarece aliatul lui este timpul. Ignoranta colectiva si ostilitatea religioasa ori politica nu se pot opune la nesfarsit. Exista mereu timpuri mai bune, minti mai deschise, oameni mai securizari, contexte mai favorabile intelegerii nebiasate ideologic a realitatii.

Un laureat al premiului Nobel, Thomas Hunt Morgan (1903) a respins-o in mod violent pe cand un tanar bun la matematica, Robert Fischer, a incercat sa o formalizeze (The Genetical Theory of Natural Selection). Imediat un alt mare biolog, Julian Huxley, l-a desfiintat pe Fischer si a mai fost nevoie de 50 de ani pentru ca o serie de alte minti stralucite si recupereze teoria si sa construiasca modele matematice.

Astazi nici un biolog serios, expus la dovezi coplesitoare, nu mai are motive de indoiala. Exista nu doar selectie naturala (competitie pentru supravietuire, impulsionata de nevoia de a trai) ci si selectie sexuala (competitie pentru reproducere, impulsionata de nevoia de a avea urmasi). Folosind o terminologie economica, selectia naturala explica de ce exista „produse” eficiente, utile, de buna calitate iar selectia sexuala explica de ce exista marketing si publicitate pentru aceste „produse” (corpuri de animale).

Nu mi se pare prea interesant sa urmaresc evolutia in timp a adaptarilor fizice (cum a evoluat ochiul, de exemplu), dar asta doar pentru ca nu am circuite neuronale de zoolog, deci nu sunt dawkins-ian al anatomiei si fiziologiei evolutive insa polul celalalt al selectiei, cu uluitoarea lui paleta de strategii si incercari, fie ele reusite sau esuate, cu nesfarsitele inovatii, descoperiri si experimente il gasesc grozav de interesant.

Sunt fascinat de sex!

De selectia sexuala, hai, nu o lua si tu ad-litteram, adica de modalitatile incantator de creative prin care o fiinta incearca sa devina atragatoare pentru o alta astfel incat sa reuseasca, la un moment dat, sa se imperecheze cu ea, sa aiba cel putin un urmas iar acesta sa-i duca genele mai departe, imperativul biologic de care asculta toti oamenii, toate veveritele, toti sobolanii care au scapat cu viata din cusca lui Skinner si toti viermii care chiar acum scormonesc in cadavrele celor convinsi, in timpul vietii, ca au un suflet nemuritor (si in ceilalti, mai de teapa mea, bineinteles, nu insinuez ca dezgustatoarele nevertebrate cu piele luciosa ar fi politically incorrect).

Toti vrem sa ne unim ADN-ul cu un alt ADN de calitate. Statistic vorbind (mereu exista exceptii) nimeni nu-si doreste sa aiba copii cu tampiti, cu psihopati, cu persoane avand diferite tipuri de handicap senzorial sau motor, cu homeless-i, cu ratati, cu alcoolici, cu junkies, cu analfabeti (treci, te rog, peste aventurile tropicale cu un masai cu penis baban). Ne dorim, pentru copiii nostri, cele mai bune sanse de supravietuire iar pentru asta trebuie sa fie foarte bine echipati in lupta nemiloasa pentru existenta pe care o putem nega numai daca ne plac foarte mult strutii.

Afirmatia mea de maxima ireverentiozitate este urmatoarea: intr-o analiza ultima, toate activitatile si actiunile umane au un scop sexual, in sensul de cautare a succesului reproductiv, adica, si mai pretios vorbind, de maximizare a sanselor propriilor gene (care sunt niste banale informatii, un fel de retete de prajituri-citeste, in loc de „prajituri”, proteine) de a se propaga.

Chiar si actiunile celor care au deja copii? Evident, o matematica simpla ne spune ca genele tale au mai multe sanse daca exista in mai multe corpuri (mai multi copii) iar o gandire de nivel mediu ne spune ca cele aflate deja intr-un vehicul („masina de supravietuire”, daca tot am amintit in articol de un profesor de la Oxford) trebuie protejate astfel incat corpul in care se afla sa ajunga la maturitate sexuala si sa se reproduca, la randul lui (intelegeti, dragi bunici, de ce impingeti voiosi de carucior?-aoco se afla 25% din genele voastre!) Niciodata (in intervalul de fertilitate) nu este prea tarziu pentru a mai pune in circulatie cateva gene sau a le proteja pe cele deja lansate. Conteaza, desigur, calitatea implicarii (parintii hiperprotectori, paradoxal, minimizeaza sansele de supravietuire ale progeniturilor, plus ca se aleg cu ceva ostilitate reactiva, ventilata cand se asteapta cel mai putin)

Cineva spunea ca este insultator sa credem ca in spatele artei, muzicii, dansului, literaturii, stiintei, sportului si a orice altceva cultura a imaginat si a produs, se afla sexul (nevoia de succes reproductiv). Mi se pare ca lucrurile stau exact pe dos. Gasesc absolut minunat faptul ca succesul reproductiv, mediat de sex, poate dinamiza intr-o asemenea masura mintea unei fiinte vii incat sa genereze o varietate incredibila, de care eu, unul, nu simt ca m-as putea plictisi vreodata, de comportamente si atitudini.

Pentru a supravietui, ca sa-ti dau un singur exemplu, nu avem nevoie de un limbaj elaborat, asa cum oricine urmareste interviurile cu fotbalisti posesori de SUV-uri  si case frumoase poate intelege in mai putin de un minut. Limbajul a evoluat, si unii il stapanesc la un nivel remarcabil, deoarece transmite un semnal sexual. El, limbajul avansat, spune: „Uite ce frumos vorbesc si nu as putea vorbi astfel-vocabular plus sintaxa-daca nu as fi o persoana inteligenta. Iar inteligenta nu as putea fi in absenta unor gene „bune la inteligenta”. Nu crezi ca ne-am putea imperechea?” (ma refer, desigur, la „inteligenta lingvistica”, urmasii lui Howard Gardner stiu de ce)

Intentionez sa revin cu alte exemple in alte articole. Am spus ca sunt foarte interesat de sex si mai spun ca si tu la fel, oricat de tare ai nega asta. A citi acest blog (sau altele) este o expresie a interesului sexual in acelasi fel in care a participa la maraton (ai fost, duminica?) este o activitate ce vizeaza, in sensul ei ultim, reproducerea. Crezi ca exagerez? La maraton nu participa decat cei aflati intr-o forma fizica suficient de buna pentru a termina macar cursa. Asta inseamna ca au gene „bune pentru alergat”. Cand vor povesti unor potentiali parteneri cum si-au petrecut duminica (pentru ca iubesc sportul, normal, nu din alte motive!) in raport cu cei care nu se pot lauda cu o astfel de performanta vor avea un usor avantaj reproductiv (sanse mai mari de imperechere). Evident, daca partenerii posibili nu valorizeaza sportul (fizicul) ci psihologia evolutionista sau „Pastorala” lui Beethoven (mintea) au alergat degeaba. De fapt, nu chiar degeaba: face bine la sanatate!


Publicat

în

de către

Etichete: