Sunt atras de oamenii creativi, capabili de o gandire surprinzatoare (pentru ca sunt periculos de vulnerabil la ideile obisnuite, fara nimic personal, repetitive sau obtuze). Din acest punct de vedere Dalai Lama nu se numara printre preferatii mei (adorm daca il citesc). Am insa o teribila admiratie pentru el dintr-un alt motiv: Mind Life Institute (ii voi spune pe scurt MLI)
Raspunzand initiativei unui avocat de succes (Adam Engle) si unui neurolog chilian,Francesco Varela, profesor de stiinta cognitive la Paris (decedat intre timp), a acceptat infiintarea MLI, un spatiu de intalnire al oamenilor de stiinta occidentali (psihologie, filosofia mintii, neurostiinte, fizica cuantica, biologie celulara si evolutionista, teoria complexitatii) cu maestrii tibetani devotati filosofiei si practicilor budiste. MLI a fost infiintat formal in 1990 si a organizat in mod periodic astfel de intalniri, la 1-3 ani. Unele s-au tinut chiar la resedinta privata a lui Dalai Lama, la Dharamasala, in India. Adesea dialogurile au fost stranse intr-un volum, publicat de edituri de prestigiu (Oxford University Press). Si in limba romana au fost traduse 2 volume, dedicate emotiilor distructive (pe baza carui criteriu putem distinge emotiile distructive?) respectiv vindecatoare.
Cum spuneam, am o adanca admiratie, din aceasta perspectiva, pentru Dalai Lama si dechiderea lui mentala. Cred ca ofera un exemplu excelent de intelegere si respect pentru misterul Vietii. Nu-mi plac oamenii care pretind ca detin adevarurile ultime si ma detest cand ma desopar ca fiind unul dintre ei. Nefiind fixata rigid intr-o singura perspectiva, viata din noi se poate dezvolta in continuare astfel incat, la un moment dat, sa ne surprinda. Oricum o va face dar de ce sa nu cooperam cu aceasta tendinta, am impresia, intrinseca? De ce sa nu intram in acest dans al polaritatilor cu un final vesnic necunoscut?
Cand eram mai tanar gandirea mea semana izbitor cu o variabila discreta (un bec este sau aprins sau stins, altfel spus, eu am dreptate iar tu gresesti, Dumnezeu exista, eu stiu asta iar tu esti, desigur, un biet nefericit, deoarece nu stii sau nu poti crede-observi cantoriana, imi vine sa spun, aroganta a acestei pozitii?). Intre timp am devenit o variabila numerica, adica ma misc pe un continuum cu multe culori si mii de nuante, scapand, dar nu mereu, de inchisoarea dihotomiei alb-negru. De aceea le sunt recunoscator oamenilor care promoveaza o atitudine deschisa fata de viata, in acest caz Dalai Lama si MLI. Discutia despre natura realitatii ramane vesnic deschisa si, marturisesc aici, daca as da peste un raspuns definitiv, fixat asemenea unui holsurub in delicatele mecanisme ale mintii noastre, n-as mai vedea un motiv serios pentru a trai.
Din fericire, Spiritul Viu al lui Dumnezeu (si al lui Allah) imi face cu ochiul si la fel de active sunt miliardele de particule subatomice prinse in simplitatea unor tipare usor de modelat dar atat de bogate in posibilitati de extindere. MLI, un loc de intersectie a iubitorilor de adevar, mi se pare o metafora buna si am hotarat sa-i fac un pic de reclama. Ti-l imaginezi pe Dalai Lama vorbind despre bindu si pe Richard Davidson fixand 256 de senzori pe capul unui calugar? (majoritatea studiilor foloseau 6, maxim 32)
Ma tem de oamenii care au transformat viata lor (si, mai ales, incearca sa faca asta si cu altii) in linia dreapta a convingerilor inchise la posibile evidente contrare. Ateul militant si calugarul dogmatic imi sunt la fel de nesuferiti. In schimb, scepticul vizitat de intuitii spirituale si omul unei biserici capabil, uneori, sa priveasca la realitate cu ochi de copil ma atrag si le aduc omagiul meu. Ma asez, astazi, in tabara celor care nu stiu. Si pe drumul nesfarsit al acestei ignorante, in cate o statie de tranzit, mi se pare ca mai vad cate o sclipire. Stiu, imi sclipesc beculetele. Sa fie neuronii din cingulatul anterior sau Soma Chakra?