Faptele vorbesc, aproape asurzitor: nu mai citesc, de la un timp, carti in limba romana. Sper sa fie un fenomen temporar, mai ales daca sunt ajutat. Dar nu sunt. O prietena a ideilor pe care le propag, priceputa la a citi intentii si dorinte ascunse (dar nu ca urmare a unor traininguri intensive cu strabunicul Freud), mi-a facut recent cadou, inspirata, cred, si de un articol pe care il gasesti pe site, avand ca tema diferite tipuri de caca, inclusiv caca de elefant (titlul articolului), o carte incantatoare a lui Stephen Law, profesor de filosofie la Heythrop College, University of London.
Fara permisiunea autorului, ma voi referi, intr-o maniera vag creativa, la un fragment din carte (pentru amatori: „Believing Bullshit”, iar pentru puritani: da, un astfel de titlu a fost acceptat de o editura prestigioasa, in speta Prometheus Books). Cartea este foarte pe gustul meu, blocat, fireste, in f(r)aza anala. Mai putin metaforic: Law analizeaza, cu o minte sprintena (IQ peste 130, presupun) 8 strategii la care oamenii recurg pentru a-si apara teoriile si credintele ridicole (nu vreau sa dau exemple concrete deoarece te-ai putea recunoaste rapid si atunci te-am pierdut de musteriu).
In continuare, ma disociez complet de caracterul stralucitor al dialogului pe care il voi prezenta si imi asum toate poticnelile care mai raman, precum un gargaun (vespa crabro) care da tarcole unei plante deja dichisite de Mama Natura. Dialogul are loc intre David si Maria (numele biblice sunt intamplatoare). David crede despre caini un lucru uimitor, anume ca sunt spioni de pe planeta Marte (Venus, in text, dar mi-am permis, spuneam, unele libertati). Ei, cainii, se afla aici intr-o misiune de recunoastere. Le transmit informatii semenilor de pe Marte astfel incat, la un moment dat, Pamantul sa poata fi invadat si luat in stapanire dupa o lupta mai scurta decat cea din Vietnam (sau, influentat de temperaturile de azi, asociate cu desertul, incurc razboaiele?).
Maria, dimpotriva, crede despre caini ca sunt ok, ca nu e nimic neobisnuit in a fi caine si ca, oricat de mult l-ar respecta pe David ca persoana, pe acest subiect a luat-o putin razna. Ba, pentru a fi onest pana la capat, crede ca ceva periculos se intampla cu mintea lui David (si evalueaza posibilitatea de a-l evita, o vreme).
Maria: Cainii sunt niste animale inocente, la fel ca oricare altele, de exemplu ca motanul tau birmanez, draga David. Nu ai de ce sa te temi. Nici macar nu pot vorbi, cu atat mai putin sa comunice cu cineva de pe Marte.
David: Maria, Maria, cum poti fi atat de naiva? Cainii vorbesc dar nu in prezenta noastra! Ei se cenzureaza in mod deliberat cand suntem noi de fata. Insa daca iesim din casa, sau, mai sigur, daca plecam de-acasa, incep sa transmita date echipei de pe Marte din care fac parte.
Maria: David, sunt siderata de ce aud! Si chiar daca ar fi asa, ceea ce oricum mi se pare absurd, daca ar transmite, cum zici tu, informatii, cainilor de pe Marte, aceia nu ar putea trai acolo. Marte nu este o planeta prietenoasa pentru viata. Nu exista viata pe Marte, David!
David: Asa este, draga prietena, din pacate ignoranta, nu exista viata pe Marte, adica la suprafata planetei ci dedesubt, in niste buncare speciale. De aceea sondele spatiale nu i-au descoperit pe caini. Ei nu stau la suprafata ci si-au amenajat habitatul in interiorul planetei. De aceea nu pot fi vazuti. Dar exista, fii sigura de asta!
Maria: Bine, as putea accepta si aceasta idee, desi deja mi se pare mult prea mult, insa in acest caz te rog sa-mi explici cum comunica, probabil in timp real, cainii de pe Pamant cu cei de pe Marte. Am si eu un caine, il spal, il mangai, il duc la veterinar si nu am gasit pana acum niciun dispozitiv de transmitere a datelor. Nu e nicaieri, pe suprafata corpului, ceva nenatural sau nepotrivit.
David: Ti-am spus ca esti naiva insa acum incep sa cred ca nici cu tehnologia nu esti la curent. Cainii transmit informatii cu ajutorul unor dispozitive implantate in creierul lor, de aceea nu ai gasit nimic compromitator. Sunt foarte avansati tehnologic, ar trebui sa te gandesti la asta.
Maria: Veterinarul la care merg face radiografii cainilor si nu a detectat niciun dispozitiv, David, mi se pare ca mergi mult prea departe chiar si pentru mine, o persoana cu o minte deschisa si dornica sa invete lucruri noi.
David: Normal ca nu le-a detectat, Maria, nu ti-am spus ca sunt mai avansati din punct de vedere tehnologic? Dispozitivele pe care le folosesc sunt din materie organica, de aceea nu pot fi distinse de neuronii obisnuiti. De aceea nu apar intr-un camp de raze X. Tu crezi ca sunt ca noi, in Epoca de Piatra? Crezi ca iPhone-ul tau e cine stie ce mare realizare tehnica?
Maria: Off, nu cred ca ne putem intelege rational. Si daca ar fi cum spui tu, dispozitive organice implantate direct in creier, de ce nu sunt detectata semnalele electromagnetice transmise in directia Marte?
David: Maria, tu chiar nu pricepi sau iti place sa contrazici oamenii? NASA nu detecteaza semnalele deoarece, asa cum ti-am mai spus, cainii folosesc o tehnologie extraordinar de avansata, mult peste energiile de care suntem noi constienti in acest moment. Sunt niste energii subtile, noi inca nu putem intelege, suntem prea limitati.
Pentru cititorii mai intoleranti poate e bine sa opresc fabuloasa conversatie aici. Iar pentru cititorii cu o inclinatie catre analogii si metafore, proprietari norocosi ai unei inteligente discriminative foarte pamantene, nu gasesc necesar sa mai adaug ceva.
Un cuvant de multumire pentru Stephen Law, un om care nu doar se intreaba cum e posibil ca oamenii educati sa consume diferite forme de bullshit, uneori servite impecabil, si cu ajutorul unui marketing foarte bun, ci ne invita (si ne ajuta) sa ne folosim mintea rationala, acest produs incantator al evolutiei naturale. Cei care ma intreaba cum pot trai fara Mos Craciun trebuie sa stie ca disparitia simpaticului batranel a actionat o cortina secreta (ridicand-o) in spatele careia pot fi vazute, in fiecare zi, la orice ora, aspectele delicios de absurde ale existentei umane.