Din cand in cand aud, citesc sau mi se vorbeste despre „energii spirituale”, despre sufletul care influenteaza sau conduce corpul, avand energie si, bineinteles, despre energia lui Dumnezeu (si a locotenentilor Lui, diferite tipuri de entitati astrale sau puteri cosmice). Si tot din cand in cand, dar tot mai rar, ii intreb pe autorii acestor afirmatii uimitoare, urmatorul lucru: „Imi poti spune, te rog, ce este energia?” Sunt politicos, sper ca observi. Gandeste-te si tu un pic la asta:
Ce este energia?
Atentie, nu ce ti se pare tie a fi enegia! E posibil sa operezi cu o definitie personala dar asta e o atitudine mai degraba autista sau infantila (in lumea ta particulara lucrurile sunt asa cum vrei tu sa fie). Exista o definitie stiintifica a energiei si singura cu adevarat valoroasa in sensul dezvoltarii cunoasterii si transformarii calitatii vietii. Daca inginerii care au proiectat acest laptop din fata ta nu ar fi cunoscut-o, computerul ar fi disfunctional. Incerc sa-ti spun ca teoriile care contin conceptul de energie au fost testate si au trecut cu bine testele. Prin „energie” chiar se intelege ceva anume. Acest inteles este stabil si este cunoscut de oamenii de stiinta. Cu putina bunavointa, si de noi, ceilalti.
In cazul in care, reflectand mai serios, constati ca, de fapt, nu stii ce este energia sau stii ce este dar esti dispus sa verifici, iata, iti ofer ocazia:
Energia este o proprietate a materiei in miscare.
Mai citeste o data definitia si observa, te rog, ca energia nu poate fi separata de materie. Un sistem material oarecare, avand energie, poate produce schimbari in alt sistem. Si atunci, daca definim „spiritul” ca pe ceva non-material, cum am putea vorbi de „energii spirituale” fara a fi incoerenti? E adevarat, cuvintele pot fi asezate in orice ordine dar asta nu inseamna ca aceasta ordine coincide cu realitatea. De exemplu, pentru cuvintele din propozitia „exista triunghiuri cu patru laturi” nu vom gasi, oricat de perseverenti am cauta, nici un corespondent in realitate. Cu toate acestea, nimeni nu ne impiedica sa formulam aceasta propozitie si chiar sa credem in ea.
La fel stau lucrurile cu energiile spirituale. Sunt triunghiurile cu patru laturi de care unii oameni, operand cu definitii neclare sau gresite, se agata si, in unele cazuri, le venereaza.
Energia este o cantitate fizica scalara. In sistemul international ea se masoara in „joule”. In fizica relativista energia si masa sunt echivalente (aminteste-ti faimoasa formula a lui Einstein si cauta sa evoci de asemenea, daca mai este posibil, definitia corecta a „masei”-la care ma voi referi, poate, intr-un alt articol, dedicat „materiei”, un alt concept insuficient sau eronat inteles, adesea privit in mod dispretuitor de misticii certati cu fizica de clasa a noua)
Fiind o proprietate a materiei in miscare, energia nu poate fi separata de miscare. Iar „miscarea” ce este? ceva ce se produce in spatiu si timp. Prin urmare, energia este mereu legata de timp! Si atunci, ce sens au propozitiile referitoare la sufletele care traiesc in afara acestei lumi materiale, adica in afara spatiului si a timpului? Cum poate avea sufletul energie daca el exista in afara timpului? Si daca exista in timp, cum putem vorbi de timp in afara unui univers material?
O particula materiala se misca de „aici” spre „acolo” (intre doua puncte aflate in spatiu) si, pentru aceasta miscare, are nevoie de timp. Timpul nu exista separat de spatiu, ne-a invata acelasi, genial, Albert Einstein (care nu a fost deloc mistic). Materia, spatiul si timpul sunt legate intre ele, altfel spus, sunt interconectate. Daca sufletul este imaterial, logica si cunoasterea stiintifica ne constrang sa admitem ca nu este supus curgerii timpului (fiind nemuritor, nu-i asa?) si atunci ne putem intreba cum ar putea avea energie din moment ce energia se defineste prin timp?
Incerc sa luminez aceste contradictii si sa arat cum folosirea lejera a conceptului de energie, alimentata de emotii personale si dorinte de inteles (de pilda, sa existe ceva in noi care nu moare niciodata), ne propulseaza direct intr-o lume iluzorie, populata cu ingeri, demoni si alte figuri mitologice care, atunci cand se supara, arunca fulgere pe Pamant (nu te mira, acum 2.000 de ani, pe vremea lui Iisus, adica, oamenii erau convinsi de originea divina a fulgerului).
Nu as incheia acest articol fara a mai puncta o caracteristica esentiala e energiei, de asemenea neinteleasa sau ignorata:
Energia nu are directie.
Impulsul (notat conventional cu „p”) are directie, deoarece este o cantitate descrisa de o sageata (un vector). Dar energia nu are directie. Asta e totuna cu a spune ca energia se misca aleator. Cu alte cuvinte:
Energia este asociata cu intamplarea.
„Trebuie sa existe ceva, spun unii, nu neaparat un Dumnezeu, dar o energie care sa ne creeze”. Da, bineinteles, chiar exista! Nu este o energie spirituala (aceasta este o contradictie in termeni) ci o energie si atat. Miscarea ei intamplatoare produce totul,chiar si aceste ganduri ceva mai ordonate si recunoscatoare gandirii stiintifice, adica unui fel de a gandi atent, clar si necontradictoriu. Sigur ca avem nevoie de poezie, mai ales daca suntem romantici incurabili. Dar e bine sa nu confundam ceea ce ne imaginam sau visam cu ochii deschisi cu realitatea verificabila. Viata pe norisori albi ar putea fi sufocanta.