Prozac. Aici ramasesem cu calculul probabilistic (sau, mai bine zis, intelegerea lui). Daca as fi depresiv si mi s-ar prescrie Prozac, cu atentionarea „exista 30-50% sanse sa ai probleme sexuale”, mi-ar placea ca psihiatrul/psihiatra sa-mi explice asta. Punem pariu ca uneori nu stie?
Hai sa ne batem noi capul! Variante:
- Din 10 relatii sexuale pe care le am in 3-5 dintre ele am surprize neplacute (imi dispare erectia, nu apare erectia, ejaculez precoce etc.)
- In timpul unei relatii sexuale am o erectie de 30-50% (hi, hi!) sau o satisfactie sexuala de 30-50%.
Gresit! Nu acestea sunt interpretarile corecte (dar eu ma pot gandi la ele si chiar cu multa ingrijorare-ceea ce ar putea amplifica dificultatile sexuale). Informatia pe care medicul mi-o livreaza uneori fara sa stie nici el ce inseamna (caz concret, jur) se traduce astfel:
Din 10 pacienti depresivi care se trateaza cu Prozac, 3, 4 sau 5 dintre ei vor avea si dificultati sexuale. Asta inseamna ca 5, 6 sau 7 nu vor avea! Insa puterea de predictie a statisticii se opreste aici. Nimeni nu poate spune daca pacientul X va fi unul din cei norocosi („nu va avea”) sau va fi ghinionist („va avea”). Pentru a identifica apartenenta la o categorie sau alta este nevoie de globul de cristal. Sau de un clarvazator. Sau de un astrolog. Sau de o ghicitoare in palma. Adica de o cunoastere paranormala. Din pacate pentru amatorii de astfel de experiente „spirituale”, nu exista niciun fel de dovezi serioase in sprijinul lor. Doar fantezii personale si credinta ca aleatorul realitatii poate fi controlat cognitiv. Face bine la anxietate, stiu, stiu. Insa daca am invata sa traim cu angoasa, nu ar putea fi aceasta o solutie mai constructiva?