Articolul 88 (de pe blogul invizibil)
Mancam acum un pic de ciorbita? Si apoi mancam broccoli si la final abia mancam prajituri, da, Mami?
Ce lectii avem de facut pentru maine? Ia sa vedem, cu ce ne imbracam astazi? Ups, am uitat cumva sa ne spalam pe dintisori?
Sesizezi ceva in neregula cu acest limbaj? (articol doar pentru proprietari de lighioane extraordinar de simpatice, am uitat sa precizez din motive asociate cu o boala de care vor suferi, in 2050, doi oameni din 170, mai ales cei care acum stau ore in sir cu ochii in calculator si neglijeaza exercitiile fizice)
Da, ai sesizat bine, un adult vorbeste cu copilasul lui ca si cum ar fi una si aceeasi persoana. De ce ne miram daca, peste un timp, copilul devenit adolescent sau tanar adult nu va sti cine este cu adevarat si ce vrea sa faca in viata (fiind confuz ca urmare a identificarii cu asteptarile si aspiratiile parintelui) iar parintele va experimenta frici si anxietati care nu-i apartin, in loc sa-si rezolve propriile probleme si sa-si gestioneze propria neimplinire (de care fuge nevrotic refugiindu-se in cautarea unor solutii la problemele copilului sau adolescentului)
De ce ne miram? Aceste lucruri au inceput cu mult timp in urma.
Ne-a placut acest articol?
http://d1mpb3f4gq7nrb.cloudfront.net/img/toons/cartoon3527.png
Adrian,
7 noiembrie 2013