Exercitiu: Fie un corp perfect sanatos! (adica are tot ce-i trebuie pentru a fi pe deplin functional, inclusiv un creier care functioneaza excelent) Insa inauntrul acestui corp nu se afla o esenta spirituala (sau un suflet imaterial, cum vrei sa-i spui). Nu exista decat celule vii sau, cu alte cuvinte, particule materiale (atomi si molecule).
Ce crezi, sistemul nervos aflat in acest corp poate genera ganduri si sentimente? Cu alte cuvinte, daca un om are un corp functional (creier intact) dar nu are „suflet”, el gandeste? Poate simti dragostea sau frica? Are senzatii viscerale?
Aceasta intrebare poate parea ridicol de simpla celor care au renuntat demult (sau nu au imbratisat niciodata) la viziunea dualista (exista o substanta materiala si o substanta spirituala). Nici nu este adresata lor. Este adresata persoanelor care cred ca existenta gandurilor sau a emotiilor este conditionata de prezenta sufletului.
Chiar in acest moment, eu gandesc (sau asa imi imaginez, hi hi!). Si sunt aproape sigur ca aceste ganduri sunt produse de activitatea neuronala din capul meu. De fapt, as putea gresi, nu? Ele sunt produse de sufletul la care corpul (creierul) meu este conectat si despre care eu cred ca este o iluzie. Insa daca nu este? De aceea iti propun si tie exercitiul de fata: sa presupunem ca legatura creier-suflet a fost temporar taiata. Vei continua sa gandesti, sa simti, sa speri, sa actionezi, ma rog, sa faci tot ceea ce faceai inainte? Si daca „da”, atunci care este diferenta introdusa de suflet? Si daca „nu”, cum produce sufletul ganduri, emotii si senzatii? Exista, cumva, un fel de neurostiinta a sufletului? (practicata de ingeri fara halate albe)