Teoria evolutionismului sustine ca toata organismele vii de pe planeta noastra au evoluat in mod natural, adica fara interventia unei divinitati (Dumnezeu, pentru crestini), pe parcursul a miliarde de ani. Tu ce crezi? Teoria aceasta este adevarata sau gresita? Daca este corecta, urmatoarea intrebare, credincios fiind, se refera la rolul lui Dumnezeu (pentru ca daca natura poate functiona fara El, in ce fel prezenta Lui mai face o diferenta?)
Poti evita sa raspunzi, bineinteles. Insa de ce sa o faci? Rotitele mintii au ocazia sa se invarta din nou (si, daca sunt folosite mai des, ar putea chiar sa-si accelereze miscarea). Poate ca ai raspuns „NU” (evolutionismul este gresit). Am o veste buna, din punct de vedere al socializarii: 86% dintre americani au raspuns la fel (asta in timp ce 50% resping complet ideea de evolutie). Te las putin sa reflectezi asupra cifrelor, fiind vorba de cea mai avansata natiune de pe glob (hmm, avansata din ce punct de vedere?)
Dumnezeu fie a creat lumea (sau macar conditile initiale, dupa care s-a retras in misterioasa Lui singuratate) fie nu a creat-o (si, in acest caz, cu ce se ocupa? Mediteaza?). Si tu ai o pozitie personala in aceasta problema, fie si inconstienta. Daca este astfel, cred ca e mai potrivit sa o constientizezi, pentru a putea vedea daca este intemeiata pe ceva solid sau doar pe dorintele tale (vrei ca realitatea sa fie intr-un anumit fel). Daca nu o faci, este posibil ca tu sa sustii constient ceva si din comportamentele tale (dar nu din toate) sa reiasa altceva (supuse fiind unei analize obiective).
Asa ca revin: esti evolutionist sau creationist? Curcubeul este rodul hazardului sau este creat de o inteligenta infinita? Cineva a asezat in mod intentionat viata intr-o bacterie? Cumva i-a facut pe oameni direct, printr-o manevra magica? (ocolind rusinoasa intermediere a maimutelor) Destinul nostru, oameni si extraterestri deopotriva, este controlat de o putere superioara, enigmatica? (actionand, sa speram, protector, deci parental) Sau ideile acestea provin mai degraba din spaima noastra abisala de a fi pe cont propriu in Univers? (situatie in care cooperarea armonioasa imi pare o optiune inteligenta)
Da, am spus „spaima” (adica frica de intensitate inalta). Seamana, analogic vorbind, cu spaima unui copilas care s-a pierdut intr-uncoplesitor, pentru el, hypermarket. Frica lui este naturala (cu abilitatile de care dispune inca nu se poate descurca singur). Are nevoie de parinti grijulii (unde or fi disparut?) Insa cativa ani mai tarziu, adult fiind, orientarea intr-un hypermarket devine mai simpla (nu si pentru cei cu emisfera dreapta blocata). Nu mai are nevoie de parinti pentru a merge la cumparaturi.
Eu sunt evolutionist (daca mai avea cineva neclaritati). Inteleg cum din inceputuri simple pot evolua (lent, intr-adevar!) structuri complexe. Sunt realmente uimit de aceste miscari ce ating, la un moment dat, nivelul intentionalitatii (intr-o constiinta umana). Este ca si cum realitatea ar avea inauntrul ei un „principiu” orientat spre dezvoltare (un principiu creativ). Cuvintele cheie in propozitia de mai sus sunt „ca si cum”. Pentru ca, de fapt, realitatea este ceea ce este. Si fiind astfel, se intampla sa produca, gradat, sisteme complexe cu proprietati emergente. Ma uit la plantele din ghiveci, chiar acum, si sunt emotionat sa le vad crescand (sau inflorind). Stiu prea bine ca se vor ofili si ca acelasi lucru e valabil si pentru mine (poate si pentru tine?). Insa pana atunci ma pot lasa purtat de o adanca uimire si bucurie. Imi place sa fiu evolutionist. Pot merge singur la magazin.