ADN-ul este lipsit de viata

Asa cum vad eu lucrurile, un profesor exceptional este acel om specializat intr-un domeniu capabil sa faca accesibila, pentru un student, intelegerea unui lucru abstract intr-o maniera clara, concreta si foarte greu de uitat. Pentru asta mi se pare cruciala folosirea exemplelor si analogiilor (a uni Cerul si Pamantul, adica „abstractul” si „concretul”). Se pare ca m-am nascut cu acest dar (pe langa o cantitate impresionanta de modestie). Voi face uz de el, in continuare, intr-un domeniu in care nu sunt specialist, dar ale carui cunostinte de baza le consider obligatorii pentru conditia de om educat. Din cate am putut observa, notiunile de „gena” si ADN” sunt putin intelese, desi nimeni nu pare a avea vreo problema in a opera cu ele. Intelegerea deformata sau partiala a genelor  sprijina teorii ciudate despre realitate, tot asa cum intelegerea gresita a conceptului de „democratie”, in anii ’90, ii facea pe oameni sa creada ca pot face orice fara a fi pedepsiti („acum e democratie!”)

ADN este prescurtarea de la acid dezoxiribonucleic. Prin urmare, este un acid, adica ceva fizic (o combinatie de particule materiale, un fel de caramizi elementare). Fiind ceva fizic, trebuie sa aiba o forma. Desigur, este faimoasa dubla spirala (un fel de scara rasucita, pe care eu circul zilnic, deoarece stau intr-o casa din anii ’30). ADN-ul are o proprietate iesita din comun: se poate reproduce (voi povesti cum face asta in alt articol)

Componentele lui (caramizile asezate intr-un anumit fel, formand „treptele” scarii) se numesc baze si sunt in numar de 4: adenina, timina, citozina si guanina. Aceste baze sunt precum doua cupluri casatorite si neinchipuit de fidele: A formeaza o „treapta” (pereche) numai cu T iar C numai cu G. Spirala propriu-zisa e alcatuita din lanturi de zaharuri si fosfati. Fac aceste precizari pentru a sublinia faptul ca in molecula de ADN nu exista viata. Intreaga structura este pur fizica, adica lipsita de viata (multimi uriase de atomi, asezati in anumite tipare).

Gena este o secventa speciala din acest fir filamentos (ADN-ul), adica o bucata din el. Chimistii au descoperit ca cele 4 baze (care formeaza treptele) sunt aranjate mereu in grupuri de cate trei (de exemplu: TA-CG-CG sau TA-TA—CG) Aceste aranjamente nu sunt intamplatoare. Este ca si cum A,T,C, si G ar fi litere obligate sa formeze intotdeauna cuvinte din 3 litere (imagineaza-ti ca urci scara si, pe o serie de 3 trepte consecutive, in partea stanga ai literele TCC iar la capatul drept al treptei ai „complementerele AGG; si daca le citesti impreuna obtii combinatia TA-CG-CG). Fiind mereu in oglinda, TCC pe stanga este totuna cu AGG pe drepta (fidelitatea!)

Cuvintele (grupurile de 3 litere, adica de 3 baze) reprezinta un cod pentru un aminoacid. TCC, de exemplu, este codul pentru „arginina” pe cand TTC este codul pentru „lizina”. Asta inseamna ca „cineva” citeste „cuvintele” la biblioteca dupa care se duce la fabrica si construieste aminoacizi (arginina si lizina, in cazul de mai sus). In total sunt 20 de aminoacizi. Cum din 4 litere aranjate in grupuri de cate 3 se pot obtine 64 de combinatii, rezulta ca unele coduri sunt in corespondenta cu acelasi aminoacid (lizina se obtine nu doar din TTC ci si din TTT).

Cine „citeste” gena, adica „propozitiile”? (siruri de cuvinte) La modul general celula face asta (biblioteca se afla in mijlocul ei, in nucleu) iar la modul particular „cuvintele” sunt transcrise intr-un ARN-mesager. Din aminoacizi se obtin proteinele. Aminoacizii din constructia unei molecule proteice sunt adaugati exact in ordinea specificata de gene (ordinea cuvintelor in propozitie). Aminoacizii nu fac parte din gene asa cum ingredientele unei prajituri tiramisu (yum yum) nu fac parte din reteta scrisa pe o foaie de hartie.

Pe scurt, cu ajutorul unui alfabet de 4 litere si a unui vocabular (cuvinte din trei litere) de 64 de cuvinte, celulele pot produce mii de proteine (unghiile care iti cresc exact in acest moment, fara sa simti, se bazeaza pe o astfel de proteina:cheratina-deci genele lucreaza silentios, chiar in acest moment)

Prin urmare, ce este o gena? Este un fel de hartie pe care e scris un text (o combinatie de materie si informatie). Insa daca ne uitam atent la un text tiparit, realizam cu usurinta ca literele insasi sunt cerneala tipografica, deci materie. Insa felul in care sunt asezate particulele de cerneala are sens pentru mine, cititorul. Tot asa, din aranjamentul celor 4 baze (cerneala) in serii de cuvinte obtinem ceva cu sens (celule-tesuturi-corp). Sensul nu se afla in cele 4 baze dupa cum literatura nu se afla in litere. Fiind materiale, bazele isi pierd structura, la un moment dat (sunt precum o pereche de pantofi pe care ii arunci dupa ce s-au uzat). ADN-ul, cu alte cuvinte, nu este „nemuritor”. Nici gena (secventa din el) nu este.

Ceea ce supravietuieste cu adevarat (milioane de ani) este informatia codificata in gena. Insa pentru asta e necesara indeplinirea unei conditii simple:informatia trebuie copiata. Este nevoie de un xerox. Organismul face mereu astfel de copii si le transmite generatiei urmatoare. Daca tu ai o fotocopia unui curs de la care ai chiulit, obtinuta prin bunavointa unui coleg tocilar, informatia ta si informatia lui sunt identice (si cu un xerox de ultima generatie nici foile nu pot fi distinse usor). Materie si informatie, coala A4 si text (despre psihologia stimularii dorintei de intelegere-cursul meu de la master!)

Acum voi relua ceea ce am incercat sa-ti transmit : gena este, in esenta, informatie iar informatia se mosteneste neschimbata (cu exceptia erorilor intamplatoare de copiere). Genele nu se imbunatatesc prin functionare. Pur si simplu cele mai valoroase construiesc organisme mai capabile sa supravietuiasca si sa se reproduca. Oricat ar parea de straniu, genele „se folosesc” de organisme (ghilimelele reamintesc faptul ca gena este informatie iar informatia nu are dorinte sau intentionalitate-de exemplu, 2+2=4 este o informatie, teorema lui Pitagora este o alta iar caderea guvernului, saptamana viitoare, ar putea fi o a treia)

Nu ne putem supara pe o gena tot asa cum nu putem fi iritati de faptul ca 2+2+4 si in 2010 si in 1945 (sau putem fi insa asta arata doar gradul personal de ignoranta). Materia a gasit, in mod intamplator, o modalitate de a transmite informatii complexe si variabile. Pentru a reusi asta sunt necesare operatii permanente de copiere (de aceea sexul e foarte atragator, la orice varsta). Informatiile sunt instructiuni abstracte (un fel de „Mergi inainte pana la prima intersectie si apoi faci la dreapta!”) Aceasta instructiune nu este afectata de masina care o urmeaza (iar faptul de a merge pe bicicleta, de asemenea, nu o schimba).

Ceea ce este fascinant este felul in care astfel de instructiuni ajung sa construiasca un anume organism (de care se vor dispensa, dupa un numar de ani) si felul in care acel anume organism reuseste sa se adapteze la mediu, ducand, prin urmasi, instructiunile mai departe (despre selectia naturala, de grup si altruismul darwinian voi scrie alta data).

Sper sa fi reusit sa transmit ideea ca gena este informatie iar informatia nu are trairi afective sau intentii mentale („distributivitatea inmultirii fata de adunare” nu vrea sa fie inteleasa, placuta sau admirata). Nu stiu insa daca a ajuns la tine si gandul meu secret, care a insotit mini-lectia de genetica, de accea il rostesc: poate e cazul sa nu ne mai luam asa de tare in serios!

 


Publicat

în

de către

Etichete: