Am predat, o vreme, cursul de „Psihologia cuplului” pentru anul 3. De asemenea, am sustinut cursuri de optimizare a comunicarii in cuplu la anii de Master. Acum nu mai sunt profesor si, ca sa fiu onest, nu mai sunt fascinat de acest domeniu al psihologiei. Cu toate acestea, realitatii nu pare sa-i pese de noile mele interese. Cele mai citite articole de pe site sunt cele dedicate problemelor amoroase. Mi se pun frecvent intrebari. Sunt solicitat, periodic, sa asist cupluri aflate in dificultate (uneori accept). Trebuie sa tin cont de realitate.
Asa ca, iata, scriu inca un articol pe o tema, sper, interesanta. Dar vreau sa fac o precizare: spre deosebire de ce credeam acum cativa ani, astazi am unele idei noi. Ele nu mi se datoreaza. Am avut sansa sa-l descopar pe John Gottman, pe care il apreciez ca avand cea mai mare autoritate in acest domeniu. Intrand in contact cu cartile lui, am inteles cum o buna parte din ceea ce pare a fi intelepciune conventionala si, de asemenea, cateva teorii (sau recomandari) promovate de terapeutii de cuplu sunt gresite. Nu pentru ca asa zice Gottman, in urma unor observatii clinice. Ci pentru ca acestea sunt concluziile unor studii indelungate facute la University of Washington. Am reusit, in ultimii ani, sa-mi dezvolt respectul necesar pentru cercetare. In mod corespunzator, admiratia mea pentru judecatile clinice, cu o baza intuitiva, a scazut. Acum sunt destul de sceptic in raport cu ele. Dar accept rezultatele cercetarii, deoarece ele au scepticismul incorporat. In plus, pretuirea pe care o am pentru John Gottman are legatura si cu primele mele studii de licenta. Gottman nu este doar psiholog. El stie si matematica (cu o licenta la MIT). In stanga mea, pe birou, se afla o carte scrisa in 2002 (impreuna cu alti 4 colegi) plina cu grafice si ecuatii. N-ai spune ca e o carte de psihologie. Dar este! Aproape 400 de pagini despre „the mathematics of marriage”. Nu pot ramane indiferent la asa ceva. Aceasta imi pare a fi stiinta adevarata.
Exista cateva lucruri pe care le-am invatat de la Gottman si unul dintre ele il impartasesc, azi, cu tine. Este ceva destul de contraintuitiv. Se refera la certurile din cuplu (vai, treci si tu prin asa ceva?). Pot folosi un cuvant mai academic in loc de „cearta”: conflict! Sau sa spun „luptele din cuplu”? Poate razboaiele? Alege tu termenul potrivit si mediteaza la urmatoarea idee:
Pentru evolutia unui cuplu conflictul este necesar si sanatos!
Poate ti se pare ca nu ai citit bine? Adica nu doar ca nu e un lucru rau sa te certi ci e chiar ceva avantajos? Stii bine cat de mult suferi cand te certi (si o perioada, dupa aceea)! Gottman trebuie sa fie un evreu tampit! (la fel si eu!) Revin, repede, cu o nuanta: conflictul e sanatos, intr-adevar. E ok sa te certi. Insa conteaza foarte mult cum o faci!
Cu alte cuvinte, exista moduri potrivite si moduri nepotrivite de a gestiona conflictele in cuplu. Te poti certa intr-un fel distrugator si pentru tine si pentru partener sau te poti certa intr-un mod care-i permite relatiei sa creasca si sa se innoiasca. Aproape sigur ai vrea, in acest moment, sa ofer detalii. Nu o voi face! (poate in viitor)
Rostul acestui articol este sa te ajuta sa te deculpabilizezi, in cazul in care iti reprosezi frictiunile, neintelegerile, clinciurile, replicile sau disputele (zilnice?) cu partenerul tau. Nu e nimic in neregula cu a avea opinii diferite, atitudini diferite in raport cu un subiect (cine trebuie sa duca gunoiul?) sau a fi, periodic, furios, nervoasa, iritat sau efectiv scoasa din minti (aici iti poti imagina un dragon care scoate fum pe nari). Permisiunea mea suna asa:
Ai voie sa te certi!
Este ok sa generezi sau sa participi la un conflict. Insa acesta e doar primul pas. Urmatorul pas este sa descoperi daca te incadrezi sau nu intr-unul din cele trei stiluri eficiente de gestionare a conflictului (nu-i asa ca mori de curiozitate sa le afli?). E posibil ca, in mod spontan, tu si partenerul tau sa practicati unul din cele trei stiluri. Felicitari, cuplul vostru are sanse sa fie durabil!
Nu glumesc. Evaluarea modului in care oamenii gestioneaza conflictele in cuplu, evaluare pe care un observator foarte bine antrenat o poate realiza in 15 minute, este un predictor foarte bun al stabilitatii cuplului. Ca o curiozitate (si un motiv de invidie pentru specialisti), Gottman prezice cu o acuratete de 91% daca un cuplu urmarit timp de 5 minute (!) in laboratorul lui din Seattle va divorta in urmatorii 4 ani. Nu pentru ca are „intuitii”. Nu pentru ca se conecteaza, mistic, la inconstientele celor doi soti. Nu pentru ca a analizat, metodic, scenariile de viata ale celor doi. Nu pentru ca se intalneste, in noaptea urmatoare, cu Jung si acesta ii descopera viitorul. Nu pentru ca apeleaza la baza lui de date (alte cupluri pe care le-a intalnit) si gaseste corespondente. Nimic din toate acestea.
Ci pentru ca are o metoda. Aceasta metoda poate fi invatata! Nu e nimic esoteric si nu presupune abilitati magice de psiholog. O poate invata si un inginer si o poate invata, eventual, chiar mai repede decat un psiholog care a fost expus la teorii psihodinamice imposibil de testat si, uneori, cvasi-schizotipale (adica stranii). Ca orice metoda, evident, trebuie exersata. Daca nu esti un specialist puternic interesat de relatiile de cuplu, poate ca nu merita sa depui eforturi in aceasta directie pentru ca risti sa-ti pierzi prietenii (cum ar fi sa fii invitat la nunta lor iar tu sa stii ca vor divorta in cel mult 4 ani?).
Pe de alta parte, indiferent de statutul profesional, a fi o persoana educata in sfera gestionarii conflictelor imi pare o alegere inteleapta. Acest gen de cunoastere, nefiind ceva extrem de sofisticat din punct de vedere psihologic, ar putea fi transmis inca de la liceu (ma vad facand asta, cu o clasa de adolescenti plini de hormoni si manuitori de iPhone, poate si, aiurez si eu un pic, de Kindle Fire). Ce economie de energie s-ar putea face! Cate resurse cognitive sau emotionale nu s-ar mai consuma, absolut inutil, in urmatorii ani! Cat de interesanta ar putea deveni lumea fiind populata cu oameni un pic mai constienti!
Cu tichiuta lui simpatica pe cap, Gottman, acum profesor emerit, imi face cu ochiul. I-am facut reclama, gratuit. Iar pe tine, cred, te-am intrigat. Cartile lui nu se gasesc in limba romana insa, in 2011, un ocean care te desparte de ele nu mai poate fi o problema. Poti chiar sa-i ceri partenerului tau sa-ti aduca una, in loc de florile oricum absente din ultima vreme. Puteti chiar sa va certati pe aceasta tema! Iar daca faceti parte din una din cele trei categorii (una anume!) dupa cearta ar putea urma ceva delicios.