cand mama este un om fericit

In Vechiul Testament pamantul fagaduintei este socotit acela „unde curge lapte si miere”. Ma tem ca aceasta sintagma a fost interpretata mult prea literal. Exista si un sens mai profund. Se stie ca pamantul este un simbol matern (la fel si casa sau tara). Simbolurile materne trimit la protectie, hranire, sustinere a vietii. Si cine este prima persoana din viata noastra responsabila cu aceste functii? Mama, bineinteles!

Noi toti plecam din paradisul uterului matern in cautarea pamantului fagaduintei in lumea reala. Si prima oprire este in relatie cu mama. Orice mama este cumva chemata sa raspunda acestei aspiratii, adica sa fie „lapte si miere”. Insa nu orice mama reuseste, din motive care uneori nu au nicio legatura cu dorintele si asteptarile ei. Este totusi relativ simplu sa ofere „laptele”, adica sa asigure conditii fizice care permit supravietuirea. Copilul este adapostit si ingrijit si astfel poate trai. Lucrurile se complica atunci cand vine vorba de „miere”. Erich Fromm a spus-o cu mult inaintea mea. „Mierea” este dragostea de viata pe care mama o poate darui copilului ei. Ea nu este doar o mama buna, achitandu-se cu succes de datoria ce ii revine. Ea este si un om fericit. Fericirea mamei este „mierea”. Bucuria de a trai a mamei este dulceata vietii. Si este, fireste, contagioasa, asemenea tristetii, neincrederii sau anxietatii. Ce dar extraordinar primeste un bebelus din partea unei mame nu doar responsabile ci si fericite. E ca si cum i-ar spune in fiecare zi : „Bucura-te, dragul meu, pentru aceasta sansa! Este minunat sa fii in viata! E bine sa fii aici!” Si copilul absoarbe (sau poate o contine deja, daca tinem cont de studiile de genetica comportamentala-n.m.) aceasta fericire a mamei. El pleaca in marea aventura a vietii cu un prim strat fundamental al personalitatii lui in formare alcatuit din incantarea de a fi viu. El primeste astfel nu doar laptele ci si mierea. S-a nascut direct pe pamantul fagaduintei. Poate nu este si cazul tau. Insa nu e totul pierdut. Evreii au ratacit 40 de ani prin pustiu. Nimic nu a fost in zadar.


Publicat

în

de către

Etichete: