Richard Davidson, de la Universitatea Wisconsin, este un  norocos. Dalai Lama l-a remarcat la o intalnire MLI  si a acceptat sa-i trimita 8 practicieni foarte avansati in meditatia tibetana (Nyingmapa si Kagyupa, daca vrei neaparat amanunte). Le-a montat 256 de senzori pe scalp si le-a cerut sa faca ce stiau ei mai bine (o meditatie de compasiune, in care isi doreau ca toate fiintele vii sa fie eliberate de suferinta) Evident ca au trecut si prin „sicriul” MRI (sau „sihastria”, din alta perspectiva), dar asta e o alta cercetare.

Si ce anume a descoperit? Ceva iesit din comun! Dupa doar 15 secunde, creierul subiectilor putea functiona in banda gamma (cicluri rapide intre 25 si 70 de hertzi). Nu mai vazuse asa ceva niciodata la oameni sanatosi. Pana in acel moment, majoritatea studiilor consacrate meditatiei vorbeau despre incetinirea activitatii creierului („coborarea” in banda alfa si chiar teta). E cumva natural sa ne asteptam la asta:mintea devine meditativa, adica mai calma, mai senina, mai linistita. Insa Davidson asista la un fel de cursa de Formula Unu (cu un Schumacher inainte de retragere).

Ce se intampla in banda gamma, din punct de vedere psihologic? Mintea este foarte atenta la sarcina aflata in desfasurare (fara a fi tensionata nevrotic). Imi place si mie sa numesc astfel de stari varfuri de atentie (peak atention). Ele permit insight-uri profunde  si caracterizeaza momentele de invatare profunda (in sensul de asimilare, nu ceea ce a devenit „invatatul” in scolile noastre). La aceste frecvente foarte rapide undele cerebrale din diferite arii corticale incep sa se sincronizeze. Imagineaza-ti o orchestra cu instrumentisti cantand fiecare de capul lui, apoi gandeste-te la aceeasi oameni care asculta, disciplinati, de un dirijor (si interpreteaza Bach-„Concertul Brandenburgic nr.5”, prima parte, Allegro). N-ai vrea sa ai asa ceva in capul tau mai des?

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin