the trinity of the duality (and other strange phaenomena)

Fiind unul dintre cei care, mult timp, am crezut ca inauntrul spiritului nostru stau, adormite, puteri exceptionale, gata de a fi trezite de comuniunea cu o fiinta suprema, fie ea si impersonala (Universul armonios ca intreg), am ramas, dupa ce am abandonat aceasta credinta copilareasca si profund consolatoare, cu o simpatie speciala pentru cei aflati in continuare in grupul din care m-am desprins. Incercand sa-mi potrivesc faptele cu dispozitiile, ii avertizez, prin urmare, pe cei pe care ii numesc „mistici”, „visatori”, „poeti” sau, intr-o nota vadit ironica, ca sa nu zic agresiva, „copiii lui Mos Craciun” (asteptat in mai putin de o luna), ca urmatorul articol nu reprezinta o lectura placuta si poate fi cu usurinta inlocuit cu lecturi din Carl Gustav Jung (suspectat, de unii rauvoitori, ca suferind de o psihoza netratata), Alister McGrath, teologul de la Oxford care a simtit nevoia sa-i dedice o carte intreaga vestitului ateu Richard Dawkins („The Dawkins Delusion?”), Pierre Teilhard de Chardin, cunoscutul parinte iezuit sau, daca am facut trecerea spre aceasta zona, cele mai noi speculatii post-New Age (o recomand pe minunata Rhonda Byrne, autoarea unei carti, „The Secret”, vandute in 4 milioane de exemplare, o incarnare splendida a lipsei de intelegere a stiintei combinata cu sclipiri de nonsens).

Dupa aceasta enorma introducere, tu, cititorul devotat si, probabil, sceptic (sau asa sper eu, in naivitatea mea), ai putea ramane nesatisfacut (dar poti compensa sexual, fiind duminica) de continutul articolului. Sa incercam, totusi, avand ancora orgasmului non-intelectual ferm stabilita in viitorul apropiat.

Ai auzit cumva de Sfanta Treime? Conform doctrinei ortodoxe, Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei entitati distincte (persoane) si, cu toate acestea, una si aceeasi Fiinta (Dumnezeu). Merita sa notam, termenul de „sfanta treime” nu apare in Sfanta Scriptura. Cum e posibil sa avem, simultan, 3 entitati si o singura fiinta?

Este un mister!

Natura acestui mister mi-a inspirat articolul de fata. Gandeste-te la familia ta: tatal tau, mama ta si tu, fiul sau fiica. Ai fi de acord sa afirm ca voi trei, desi diferite, sunteti una si aceeasi fiinta? Din teribilism, ai putea raspunde „da”, insa ce te faci cu situatia in care tatal tau, una cu tine, are o relatie sexuala cu sotia ta iar tu (sa presupunem ca esti un barbat) ai, in aceeasi noapte, o relatie identica, insotita de sex oral, cu mama ta? Oribil, stiu, sunt un depravat cinic posedat de un daimon, ruda indepartata, si iremediabil cazuta, a celui din sinapsele lui Socrate.

Insa nu asta ar fi consecinta logica? Stim foarte bine ca trei lucruri, sau fiinte, nu pot fi unul sau una singura si, in viata de zi cu zi, suntem cu totii suficient de rezonabili pentru a tine cont de aceasta modeste intelegere a aritmeticii. Cumva, cand pasim pe teritoriul imaterial, logica este suspendata iar raspunsul care ne inchide gura, ca sa nu mai punem intrebari, si, probabil, si mintea (minte deschisa vs inchisa), are de-a face cu misterul.

Oh, Dumnezeule care ai inventat matematica si cea mai importanta lege a logicii (legea noncotradictiei)! Cum sa rezolv aceasta dilema? Te rog, nu ma trimite la doctrina catolica a Sfintei Treimi, nu cred ca mai rezist unei noi provocari intelectuale!

Este 3 egal cu 1? Poate pentru tine insa eu am probleme serioase in a accepta asta. Nu sunt de acord ca un comerciant de fructe sa-mi dea un kilogram de portocale atunci cand ii cer si ii platesc trei, invocand argumentul sfintei treimi. Cand imprumut unei studente pasionate de psihologie 3 carti care nu se gasesc la bibiloteca facultatii, fiind nu doar scumpe ci si extrem de noi, am unele rezerve in a accepta restituirea doar a uneia, intrucat cele 3 sunt, de fapt, una singura. Am o intuitie paranormala, chiar acum, ca asa gandesti, si procedezi, si tu (in caz contrar nu vad cum ai putea supravietui).

Nu cred ca ti-am comunicat ceva nou. Poate ai imbratisat pozitia misteriana, facand o separare neta intre domeniul material, sau al realitatii cotidiene (in care, ce surpriza, traim mereu) si domeniul spiritual, sau non-material, in care aceste lucruri de neinteles, nu vreau sa le spun vrajitoresti, sunt posibile. Ok! In acest caz te consider pregatit pentru cateva mistere proaspete. Daca ma vei gasi in continuare ironic, te conjur la mai multa compasiune: ai putea, dimpotriva, sa vezi in ceea ce urmeaza un exercitiu creativ, facilitat de renuntarea la facultatile critice.

Cei trei care sunt unul? (Sfanta Treime) Dar ce spui de cei doi care sunt unul sau cele doua care sunt una? (fuziunea contrariilor, unitatea polaritatilor) Ah, le stiai deja? Bine, ce spui de cei patru care sunt doi? (impatrita dualitate) Dar de cei doi care sunt trei? (dualitatea treimii) Dar de cei cinci care sunt unul? (incincita unitate) Poate de cei trei care sunt, de fapt, sase? (treimea sextupla)

Incepe sa-mi placa domeniul spiritual. Insa, vezi, am reflexe proaste: nu ma rezum la primele trei cifre. Cumva mintea mea se extinde spre 4, 5, 6, nici nu vreau sa ma gandesc unde ar putea ajunge (cei 3 care sunt 100, the hundredfold trinity, pentru tinerii mormoni in costume elegante care imi dau biletele cand ma prind in parc, in ceea ce pare a fi o contemplare a cerului dar este, in realitate, o incercare deghizata de vaporizare a norilor, tehnica invatata de la Richard Bach, un fost maestru din tinerete, distribuitor de pescarusi cu creier minuscul)

Nu stiu daca te-a amuzat aritmetica mea spirituala insa, in cazul in care nu ai tinut cont de avertismentul de la inceput, te rog, nu-mi trimite o carte a profesorului Staniloaie sau stenograma conciliului de la Niceea (325). Ii rog si pe Martorii lui Iehova, care resping doctrina sfintei treime, sa se abtina de la mesaje aprobatoare. Tot ce am incercat sa transmit, astazi, neinspirat de duhul cel bun al claritatii intelectuale, are de-a face cu statusul misterului. Status nepotrivit, in opinia mea:

Misterul reprezinta esecul nostru de a intelege realitatea.

Nu exista nimic iesit din comun intr-un aspect al realitatii pe care il numim misterios. Cunoasterea de care dispunem este inca limitata. Poate in viitor vom intelege mai multe. Sau, in unele cazuri (Big Bang-ul), nici viitorul (progresul cunoasterii) nu ne va lamuri. Recunosc, exista mai multa frumusete in a numi ignoranta „mister”. Si cred ca putem face asta, daca suntem, in acelasi timp, constienti de pretul platit:

Esti dispus(a) sa renunti la onestitate pentru a avea impresia unei lumi mai frumoase?

Fiind, probabil, lipsit de sensibilitate, prefer adevarul si sinceritatea, chiar insuportabile, unor iluzii frumoase, pline de mister. Din acest motiv nu cred ca oamenii care sufera (sa zic copiii pentru care UNICEF nu are niciodata fonduri suficiente?), pot fi vindecati cu literatura mistica sau poezii romantice. Cei trei care sunt, de fapt, unul, nu intervin, in mod curios, in vietile celor bolnavi de malarie. Nici cei sase care sunt, in mod misterios, patru, nici cel doi care sunt cinci si nici alte identitati amuzante dintr-un punct de vedere si absurde de-a binelea din altul.

Poate o inclinatie de a vedea misterul mai bine tinuta sub control ne-ar putea ajuta pe toti, nu doar cativa privilegiati din tarile occidentale, sa ne bucuram de o calitate mai buna a vietii. Putem pastra tripletii sau cvadrupletii in zona protejata a basmelor pentru copii, desi o prietena mistica e convinsa ca, lasat de capul meu, as fi in stare sa arunc dubii letale si asupra industriei povestilor pentru minti aflate in stadiul preoperational (acela in care predomina gandirea magica,precizare pentru psihologii care l-au fentat pe Piaget).

A crede ca un lucru este misterios nu este un fapt si nu transforma acel lucru intr-un mister, tot asa cum a crede ca Mark Zuckerberg este un salvator al omenirii adolescentine nu este totuna cu contributia reala a ingeniosului tanar care a lansat Facebook din camera lui de camin de la Harvard, pe 4 februarie 2004 (pentru a intelege cat sunt de in urma cu tehnologia, mentionez ca atunci nu aveam un computer personal si cred ca nici adresa de email consultata zilnic-am recuperat, profund rusinat, cate ceva). Mi se pare mai fair sa recunoastem ca sunt cateva lucruri sau fenomene pe care nu le intelegem, deocamdata, in timp ce sunt altele, destul de numeroase, prinse intr-o retea coerenta si sustinute de dovezi convingatoare.

Ca 1 si 3 nu sunt identice ne-ar putea spune si un copil de 7 ani. Insa de ce, intr-un anume caz, unii dintre noi refuza sa accepte o aritmetica simpla, ei bine, da, iata un mister adevarat!


Publicat

în

de către

Etichete: