Exista un mit frumos legat de lebede. Formeaza o pereche pe la doi-trei ani si raman astfel pana la sfarsitul vietii. O dovada impresionanta de fidelitate in regnul animal. Parteneri dedicati si responsabili, exemplificand, prin comportamentul lor, ideea de monogamie. Insa de cand s-a pus la punct analiza ADN mitul a inceput sa se clatine: din sase tinere lebede, una este conceputa cu un mascul din afara perechii oficiale. Da, femelele nu sunt credincioase iar „sotii” lor nu stiu asta. Ei raman parteneri de incredere si parinti foarte buni.

Acest ultim bastion al fidelitatii disparand si el ramane adevarul crud: aproape orice animal de pe aceasta planeta este inclinat sa aiba multipli parteneri sexuali. Chiar si oamenii? Faptul ca dispunem de un strat cutat de 0,15 cm, cu o suprafata egala cu a monitorului din fata ta oare nu face diferenta? Nu e adevarat ca suntem, astfel (prin neocortex), deasupra animalelor? Ba da, raspund fara ezitare, neocortexul ne permite sa ne diferentiem dar asta nu inseamna ca suntem mai putin animale. Suntem si animale. Robert Wright spune bine: animale morale.

Nu cred ca este intelept sa negam natura noastra arhaica, prin urmare, in contextul paragrafului anterior, tendinta spre infidelitate. Ea vine dintr-o nevoie extraordinar de profunda, un impuls biologic constientizat doar cu putin timp in urma, istoric vorbind, dar prezent dintotdeauna: cautarea succesului reproductiv, adica actiunea de a trece cu succes genele tale in corpul generatiei urmatoare. Something very basic? Desigur, si la fel de adevarat.

Strategia masulina este simpla. Ce trebuie sa fac pentru a avea succes reproductiv? Sa insamantez cu sperma mea cat mai multe femei cu putinta! Asta ar spune celulele daca ar putea vorbi. Fiind insa limitate din acest punct de vedere, biologii evolutionisti sunt purtatorii lor de cuvant (iar eu ii promovez, gratuit) Cauta barbatii satisfactie sexuala? Bineinteles, dar aceasta e doar recompensa pe care viata o agita seducator pentru ca genele sa poata fi transmise mai departe. Nu prea vad un barbat infidel spunandu-si in sinea lui: ”O insel chiar acum pe partenera mea deoarece sunt coplesit de nevoia de succes reproductiv. Pur si simplu nu ma pot opune. Natura este mai puternica decat Eul meu”. Evident, nu exclud faptul ca pot exista numeroase alte motivatii. Afirm doar ca merita sa tinem cont, in orice fel de analiza, de cea mai simpla (si ascunsa) dintre ele: dorinta Vietii de a se perpetua.

Sunt si femeilebiologic inclinate spre infidelitate? E ca si cum as intreba daca si femeile au nevoie de succes reproductiv? Raspunsul este „da”, normal, cu amendamentul ca strategiile lor sunt diferite. O femeie trebuie sa tina cont de posibilitatea de a avea un copil nu mai devreme de noua luni si un numar limitat de ani (perioada fertilitatii). Rezulta ca sansele de a avea succes reproductiv sunt mai mici. Fiind mai mici, trebuie cantarite mai atent. Este exact ceea ce, instinctiv, cele mai multe femei fac: sunt mai discriminative, mai putin impulsive in alegerile lor, mai precaute. Nu se pot abandona sexual oricarui mascul. Natura nu le permita asta si nu pentru ca natura „este” rationala ci pentru ca „rationalitatea” a fost selectata ca factor esential in strategiile sexuale ale femeilor.

Facand un scurt ocol prin lumea bancara, daca tu ai avea o suma importanta de bani (rodul unor eforturi consistente depuse pe „plantatiile” corporatiste) si deocamdata nu vrei sa cumperi nimic, ai merge sa o depui la o singura banca? Daca exact acea banca da faliment? All the eggs in one basket? Nicidecum, nu-ti trebuie MBA pentru a intelege asta. Actionand ca o persoana inteligenta iti face depozite la cel putin 2-3 banci diferite. Sansele ca toate sa dea faliment simultan, si sa-ti pierzi banii, sunt mult mai mici. Am spus cumva „eggs” in expresia anterioara? (cu diminutivul „outze”) Ei bine, nu aceasta este situatia unui barbat? (te rog, nu ma ucide, eu ma uit la natura umana, in aspectul ei fundamental, adica biologic, si comentez) Nu are si el nevoie de mai multe „banci”? Cum te-ai putea astepta sa nu fie inclinat (sper ca remarci faptul ca ma refer la „inclinatie”) sa-si distribuie „valorile” (genele)? Daca nu intelegi aceste mecanisme biologice, cu teribile implicatii biologice, probabil ca te astepti. Iar daca le intelegi, nu garantez ca suferinta in urma unei tradari va fi mai mica. Spun doar ca exista sanse mai mari de a reface increderea zdruncinata sau distrusa, daca iti mai doresti asta.

Pe de alta parte, Francesca din minunatul film The Bridges of Madison County (pe care l-as recomanda ca bibliografie pentru cursul de psihologia cuplului) nu mai are nimic de pierdut. Ea isi insala sotul cu un fermecator fotograf (Clint Eastwood in rolul lui Robert Kincaid) exact asa cum prezice modelul psihologic al investitiei (uneori faptul de a intelege psihologia elimina orice suspans si face mersul la cinematograf, din acest punct de vedere, inutil). Nesatisfacuta in relatia ei maritala, avand putin de pierdut in cazul unui divort si incantata de posibilitatea unei experiente mai fericite cu un alt barbat Francesca face exact ceea ce „trebuie” sa faca, in acele circumstante:isi insala sotul fara a se culpabiliza. Terapeutii de cuplu stiu de mult timp asta: in relatiile in care nivelul angajamentului scade probabilitatea unei infidelitati creste. Genul acesta de evenimente inca nu a fost listat la casele de pariuri (dar nu m-ar mira sa se intample intr-o zi-in bransa profesionala de care apartin, predictiile referitoare la stabilitatea unui cuplu sunt un joc interesant si bine argumentat)

Angajamentul este, in opinia mea, cel mai puternic factor de echilibru in lupta cu inclinatiile nascute din „genele egoiste” si tentatiile ingenios surprinse in expresia the Greener Grass Syndrome. Iar intr-o societate tot mai deschisa si liberala, angajamentul public (numit si „casatorie”), nesustinut de sentimente profunde si atasament psihologic sanatos, incepe sa-si piarda puterea. As da oricat sa stiu cum va fi societatea peste doar 100 sau 200 de ani, tinand cont de ritmul actual (accelerat, mi se pare) al schimbarilor culturale. Insa pentru ca nu sunt nemuritor si nici nu cred in reincarnare pot doar sa-mi imaginez. Imi exersez astfel superfactorul „deschidere” cu fateta „deschidere spre fantezie” (doar pentru specialisti: din ce chestionar de personalitate?)

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin