Dupa un articol despre cancer (la vremea respective, n.m.) cred ca este potrivit unul despre umor. In fond, viata este plina si de lucruri amuzante, nu doar inspaimantatoare sau groaznice. Si merita sa le vezi si pe ele (lucrurile nostime) pentru a avea o perspectiva echilibrata asupra realitatii. Iti propun sa te feresti de cei care nu au simtul umorului.

Nu mă refer doar la oameni ci şi la instituţii sau sisteme de credinţă. Dacă lucrezi într-un loc unde nu se râde din când în când sigur vei ajunge deprimat sau plin de ostilitate. Terapeuţii trăiesc binişor de pe urma companiilor excesiv de serioase, interesate doar de profit (prin urmare nevrotice, deoarece orice formă de unilateralitate creează nevroze). Sistemele de idei şi credinţe filosofice sau religioase care se iau prea tare în serios şi nu ştiu să rîdă de ele însele sunt periculoase şi potenţial distructive, pe termen lung. Nu au înţeles că viaţa are întotdeauna doi poli. La un pol eşti serios, atent şi responsabil, la celălalt eşti ironic şi pus pe şotii.

Umorul pe care îl generezi sau îl guşti e un semn excelent de sănătate interioară. Absenţa umorului este asociată cu impulsul de a domina, deoarece oamenii care nu se pot relaxa nu ştiu decăt să controleze (pe alţii şi/sau pe ei înşişi) Într-un parteneriat sau o căsnicie, umorul e mijlocul ideal prin care conflictele pot fi rezolvate. Atunci când poţi rîde de propriile tale imperfecţiuni sau defecte, greutatea lor scade, devenind, astfel, mai uşor de acceptat.

Viata pe Pamant contine, fara doar si poate, un sir nesfarsit de frustrari, inca de la nastere (iti mai amintesti sanul sau biberonul care intarzia? Bineinteles ca nu, mintile noastre reprima aceste amintiri dureroase). Suferinta este omniprezenta iar mintea noastra este suficient de ingenioasa pentru a o ascunde, evita sau rationaliza. Insa durerea si suferinta reprezinta doar o fata a monedei (cea pe care ai prefera sa nu o vezi). Pe partea cealalta exista o lejeritate incantatoare, un fel de a trata lucrurile intr-un mod relaxat si nazdravan. Iar moneda cade, in timp, si pe o parte, si pe alta. E demonstrat: Bernoulli, Poisson, Borel, Cantelli, Kolmogorov. Si care este contributia ta? E urmatoarea: priveste realitatea. Mereu!

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin