Starbucks (pentru oameni virtuosi)

Iti mai amintesti exercitiul cu lacul si copilul aflat in pericol? (daca nu stii la ce ma refer mergi inapoi cateva articole deoarece eu sunt lenes acum si nu vreau sa reiau toata povestea) Hai sa o imbogatim: in locul unei situatii simple 1-1 hai sa ne imaginam o situatie ceva mai dramatica, de pilda 10-10 (da, 10 copii nesupravegheati de bone sau de parinti se ineaca, simultan!). Tu intri in apa si salvezi un copil. Apoi privesti in jur si vezi ca niciunul din cei 9 adulti care ar fi putut intra si ei, salvand fiecare cate un copil, nu a facut asta (stiu, pare dezgustator dar, sa nu uitam e doar o situatie ipotetica, nu are nicio legatura cu realitatea suprasaturata in adulti sensibili si generosi).

Te intreb: ce faci? Mai intri o data in apa si salvezi inca unul? Si apoi inca unul? (sa nu uitam ca te asteapta corporatia sa „prestezi” si insasi rata lunara la banca iti trimite avertismente deloc subliminale). Cati copii vei salva? Ceilalti, subliniez, daca nu am fost limpede, nu fac nimic! Ba da, fac ceva, se uita la tine si, eventual, comenteaza condescendent. Asa ca o intrebare mult mai buna ar fi:

Ti se pare corect?

Daca tu ai salvat doi copii si ei niciunul nu gasesti situatia revoltatoare? Nu-ti vine sa te infurii? Nu simti ca se intampla ceva extrem de nedrept? Si nu pentru ca stai sa analizezi la rece situatia ci pentru ca ceva adanc din tine pare rascolit. Intr-adevar, psihologia evolutionista ne spune exact acest lucru: simtul corectitudinii a fost selectat evolutionist deoarece a favorizat fitness-ul reproductiv. Cei care si-au facut partea lor de treaba, care si-au respectat promisiunile si nu au inselat au stabilit relatii de cooperare mai bune inauntrul grupului social si au avut astfel sanse mai mari nu doar de a supravietui ci si de a avea urmasi (evident ca nu exista padure fara uscaturi, de aceea avem in continuare trisori!)

Pregateste-te, deoarece abia acum urmeaza intrebarea mea cea mai grea: stiind ca ceilalti nu se achita de obligatiile lor morale (fiecare adult salveaza un copil) iar tu salvand deja un copil, daca nu mai salvezi altul, ti se pare ca procedezi corect sau gresit? Este lipsa de altruism a altora, sau de sensibilitate morala, sau cum altfel vrei tu sa-i spui, un motiv suficient de puternic, in cazul tau, de a lasa un copil sa moara desi l-ai putea salva?

Ma asteptam ca articolul despre altruism, publicat pe 13 decembrie, sa se bucure de o audienta mai larga. Spre surprinderea mea,insa,  blogul a inregistrat in acea zi cel mai mare numar de vizitatori unici din istoria acestui an, adica mult peste asteptarile mele. Poate ca toti acesti copii care mor nestiuti in tarile extrem de sarace ale planetei noastre vor avea, peste un timp, o sansa mai buna la viata. Sau poate emotia efemera si disconfortul real starnite de cateva cifre reci (un miliard de oameni traiesc, zilnic, cu mai putin decat echivalentul unei cesti de cafea pe care ti-ai comandat-o, azi, la Starbucks) se vor evapora repede din constiintele noastre trezite de cate un astfel de articol ratacit si, fireste, complet inadecvat in luna cadourilor (adica a bucuriei si recunostintei comandate social, prin intermediul calendarului).

Din cand in cand, cineva ma intreaba de ce sunt cinic si/sau de ce nu pastrez tonul securizant si nazdravan din cartile mele mai vechi. Uite de-asta sunt cinic: ma uit la faptele oamenilor si le privesc in perspectiva. Si-mi reamintesc, periodic, fara sentimente la fel de amare, ca suntem doar o specie sofisticata de animale si ca intre noi si un cimpanzeu, numarand genele nucleotida cu nucleotida, exista doar o diferenta de 1%.

Fireste, genele nu produc comportamente ci doar proteine. Iar maimutele bonobo nu au reusit sa inventeze smartphone-urile. Am gresit, suntem mult, mult deasupra animalelor. Doar ca nu ne plac apele de un metru adancime cu copii necunoscuti in pericol. Si am invatat sa-i ignoram, pentru a ne concentra asupra vietilor noastre prospere (in raport cu altii care primesc un dolar pentru o zi de munca). Insa ei, desi mor intr-un ritm care ii linisteste pe cei care se tem de suprapopulare, se incapataneaza sa nu dispara complet, probabil pentru a ne ajuta in speculatiile noastre etice.

 


Publicat

în

de către

Etichete: