singuratatea alergatorului de cursa lunga

Vointa. Ce inseamna sa ai vointa? Daca iti propui sa alergi minim 15 minute de cel putin doua ori pe saptamana pentru a lupta cu perfidele kilograme suplimentare si nu reusesti nici macar sa-ti cumperi o pereche de adidasi inseamna ca ai? Evident ca nu! A avea vointa este egal cu a mobiliza energia interioara astfel incat sa invingi propria inertie, numita si lene, ciocolata care te imbie la 10 minute pasiv-extatice si emisiunea de la tv pe care o vei uita imediat ce il vei stinge. Pare important „sa ai vointa”, adica sa ai un Eu suficient de puternic pentru a contrabalansa dorinte sau atractii contrare scopului pe care l-ai ales. Vointa pare sa sprijine libertatea („sunt liber sa fac ceea ce imi propun!”). Este, bineinteles, o forma de autoreglaj, prin urmare e strans legata de constiinta (instanta autoreferentialitatii, prin excelenta).

Cu toate acestea, nu in toate circumstantele vointa puternica este un avantaj. Ba dimpotriva, exista situatii cand e absurd sau chiar daunator pentru cineva sa detina o vointa zdravana. Vreau sa spun, de fapt, ca vointa care nu este orientata de inteligenta poate deveni o calamitate. O persoana cu vointa puternica isi impune sa nu mai consume carne desi corpul ei are nevoie de acest aliment si, prin starile de slabiciune, ii ofera acest feedback (cunosti multi campioni olimpici vegetarieni?). O alta isi impune sa nu mai reactioneze niciodata violent si isi reprima astfel agresivitatea, care se intoarce impotriva ei (si o somatizeaza printr-o boala). Desigur, este satisfacuta de sine pentru ca a devenit o persoana controlata si nonviolenta. Dar cu ce pret? In sfarsit, prin mijlocirea unei vointe robuste, un barbat renunta la activitatea sexuala si devine un calugar abstinent. Este insa coplesit de vise erotice pe care le pune pe seama demonilor (care au un interes secret ca el sa nu reuseasca sa se apropie de Dumnezeu- e putin neclar de ce Dumnezeu nu ar agrea relatiile sexuale, mai ales daca le-a „inventat”).

Intre un om cu o vointa redutabila si o persoana inteligenta dar cu o vointa slaba o aleg intotdeauna pe ultima. Animalele sunt exemple minunate de vointa viguroasa (desi aceasta este o metafora, deoarece animalele nu au Eu). Inteligenta avansata este specific umana. Nu ma impresioneaza cel care sta minute in sir intr-o postura yoghina imposibila (cum de nu ii pleznesc articulatiile?) dar nu este capabil de gandire independenta, adica nu face decat sa reproduca gandirea altora, uneori chiar cu aceleasi cuvinte. Nici cel care mediteaza o ora pe zi si ramane inchis in aceleasi tipare comportamentale in rest nu-mi trezeste un sentiment special. Sunt insa mut de admiratie in fata unor oameni creativi, capabili sa ma surprinda cu ideile lor stralucitoare („Ce interesant, ce interesant!”, imi vine sa repet ca un papagal lipsit de inteligenta dar capabil de imitatie).

E remarcabila performanta unui om care isi mobilizeaza resursele fizice si emotionale pentru a-si atinge scopurile constient alese. Vointa este ok, dar nu in sine.  Ea trebuie conectata la inteligenta si subordonata ei. Nu e nevoie sa impingi masina de la spate. Uneori e suficient sa intelegi cum functioneaza si sa chemi un mecanic priceput care sa o repare.


Publicat

în

de către

Etichete: