Pe un alt site am scris, candva, un articol despre telepatie si ceea ce ar putea fi o interpretare nesuferita sau chiar ostila. Cu toate acestea, rationala. Tu esti o persoana rationala? De exemplu, maine dimineata, plecand spre multinationala care iti mananca zilele (si noptile, uneori), ai fi de acord sa astepti autobuzul care merge in directia opusa? Si nu pentru ca vrei sa nu ajungi ci, dimpotriva, pentru ca vrei sa fii punctual(a). Da, asta ar fi o actiune irationala. Stiu ca nu te vei comporta astfel. Prin urmare, exista sanse mari sa intelegi articolul urmator:
Imi doresc foarte tare sa existe telepatie, adica un tip de comunicare nemediata de hartie,fire sau unde electromagnetice. Multi ani am crezut ca exista iar acum am dubii serioase. Fiind, insa, o natura optimista, inca mai cred ca este posibil, mai ales atunci cand uit de matematica si de calculul probabilitatilor.
Ma indrept spre telefon sa o sun pe prietena mea X si, uimitor, exact in acel moment sunt sunat de ea (si nu sunt indragostit de ea, altfel aceste cazuri ar fi, nu-i asa, mult mai dese). Cine s-ar putea indoi, in aceasta situatie, de comunicarea telepatica dintre noi? Ei bine, acela sunt eu (ea nu, fiind o persoana, cum sa zic frumos, mult mai intuitiva).
Nu ti se intampla si tie? (cu prietenii si rudele, vreau sa spun, probabil cu dusmanii nu porti conversatii periodice via smartphone) Nu e aceasta o dovada a existentei unui nivel subtil de comunicare? Nu este, imi pare rau (desi as vrea sa fie). Poti verifica usor:
Gandeste-te la toate situatiile in care te-ai apropiat de telefon pentru a suna pe cineva (nu doar pe X) si acel cineva nu te-a sunat exact in acelasi timp. Nu cumva sunt mai multe? Poate chiar…foarte multe? Si atunci, daca la un numar asa de mare de evenimente se intampla uneori si situatiile de mai sus nu putem spune ca ne-am putea astepta la ele? Cu alte cuvinte, daca iti extinzi atentia la multimea evenimentelor („a intentiona sa suni pe cineva”) si nu te limitezi la un caz izolat, ai putea remarca transformarea miraculoasa a comunicarii misterioase (la nivel cuantic, desigur) intr-un caz simplu (si plictisitor) de coincidenta statistica.
Suntem pacaliti de propriile inclinatii mentale. Vreau sa spun ca avem tendinta puternica de a uita non-evenimentele (ceea ce nu s-a intamplat: m-am apropiat de telefon pentru a-l suna pe Y si Y nu m-a sunat in acelasi timp) si de a ne aminti cazurile favorabile. Se numeste perceptie selectiva si suntem cu totii sub influenta ei (dar nu stim, majoritatea dintre noi, ca exista, adica nu suntem constienti de ea). Rezultatul: incepem sa traim intr-o realitate personala, in care lucrurile nu sunt asa cum sunt ci asa cum credem, ne place sau ne asteptam sa fie.
Inca nu ma crezi? (de fapt, nu pe mine ci calculul probabilistic) Iti propun un experiment: gandeste-te intens, cat de mult vrei (si 10 ore, daca ai timp) la o persoana cu care nu ai vorbit pana acum la telefon, apoi ridica-te de pe scaun (din pozitia de meditatie) si indreapta-te spre telefon. Repeta acest exercitiu de cate ori vrei. Iar in clipa in care persoana respectiva te suna, inainte de a-i forma numarul, da-mi si mie de stire. Poti fi sigur ca, exact in acea clipa, ma gandeam la tine. Cu admiratie.