Acum trei sau chiar patru miliarde de ani (nu putem fi siguri deoarece nu au existat transmisii in direct de la fata locului) pe tanara noastra planeta nu exista viata. Dar exista asa-numita „supa primitiva”, un amestec de elemente chimice simple expuse radiatiilor ultraviolete si fulgerelor. Elementele, din care sigur faceau parte apa si metanul, se miscau, usor de banuit, complet dezordonat. Cu timpul, asa cum era de asteptat, s-au format molecule mai complexe si, la un moment dat, din intamplare, a aparut o macromolecula cu o proprietate remarcabila: autoreproducerea (capacitatea de a-si creea propriile copii-„drafts”, daca preferi un termen mai actual)

Principiul pe care se bazeaza aparitia spectaculoasa a acestui replicator (o molecula capabila sa se duplice) este minunat de simplu: afinitatea chimica dintre elementele care o constituie. Tot ce ii trebuie este un mediu abundent in elemente iar supa primitiva era exact acest mediu. Replicatorul de atunci este ADN-ul de astazi. Si ce factor a mai fost implicat? Nu, imi pare rau, nu a fost mana abila a lui Dumnezeu. A fost, pur si simplu, sansa. Nu este totuna cu sansa pe care o ai de a castiga 10 milioane de euro la „6 din 49”, intr-o viata de om (100 de ani, sa zicem). Sansa aceasta e practic nula (degeaba joci!). Si nici sansa de a castiga daca traiesti 200 de ani, ca urmare a unui stil de viata sanatos, fara E-uri, tigari, Coca Cola si nopti pierdute. Imagineaza-ti ca joci 500 de milioane de ani. Acum poti fi mai optimist (probabilitatea de a castiga creste foarte mult). Asa a fost si cu ADN-ul. A „castigat”, intr-o zi norocoasa.

Moleculele au inceput sa se reproduca si sa se perfectioneze. Putem vorbi de viata? Inca nu! Sunt doar niste „masinute” care habar nu au ce fac. Insa fara el noi nu am fi, aici si acum. Stiu prea bine, este o lovitura imensa pentru orgoliul nostru de oameni (ne consideram fiinte speciale). Nu cred ca o persoana religioasa m-ar privi cu simpatie daca i-as spune ca nu a depasit, dintr-un anume punct de vedere, nivelul omnipotentei infantile (de la care isi atribuie proprietati comice). Insa acesta e adevarul stiintific: existenta noastra se bazeaza pe roboti naturali, aparuti intamplator (in anii care vin, imi spune intuitia, nanotehnologia ne rezerva cateva surprize uluitoare). Macromoleculele acestea (replicatorii) actioneaza fara motiv sau intentie, adica automat. Noi suntem descendentii lor (nu uita sa treci asta in arborele genealogic). In timp, au evoluat spre structuri din ce in ce mai complexe (fiind selectate doar acele structuri care s-au putut adapta mediilor mereu schimbatoare).

E ciudat de-a binelea sa ne gandim ca suntem formati din roboti macromoleculari ca au ajuns sa lucreze in armonie insa acesta e adevarul gol-golut (adica verificat si acceptat de comunitatea stiintifica, dar putin inteles de multi oameni, inclusiv cu studii superioare). Este ca si cum ti-as spune ca strabunicul tau a fost un robot. Nu-i asa ca m-ai pocni automat? (de ce oi fi zis „automat”?) De aici nu rezulta, cum ar putea crede o minte grabita, ca viata nu mai este interesanta. Dimpotriva! Mi se pare absolut fascinant sa intelegem nivelurile de complexitate la care a ajuns, plecand de la ceva atat de simplu!

Coborand insa de la nivelurile macro spre micro (particule elementare si molecule), gandirea matura (separata de fanteziile si visurile copilaresti) ne obliga sa acceptam fundamentul fizic (observa ca nu am spus „material”-voi explica in alt articol) al vietilor noastre. Suntem alcatuiti din roboti care isi fac foarte bine treaba (chiar acum, tu produci miliarde de proteine fara sa stii cum). La baza creativitatii pentru care militez stau aceleasi molecule detestate de unii, candva si de mine, dar pe care acum am ajuns sa le indragesc. Nu stim cum facem pentru a fi creativi, iubitori sau inteligenti. Sub pragul constiintei noastre (firave, doar 40 de biti pe secunda) se desfasoara o tesatura inimaginabila de procese, de necrezut, automate. Nu exista un dirijor (un suflet nemuritor) sau un conducator suprem (Dumnezeu, cel care controleaza totul-brr, ai vrea sa exista un astfel de control freak?). Intamplarea continua sa fie prezenta si se imbina, uneori fericit, cu ordinea structurilor devenite intre timp stabile (selectia naturala este un caz special al conservarii stabilitatii). Intamplarea si libertatea sunt, in opinia mea, sinonime. Un om care pretuieste libertatea si vrea sa o extinda, la sine si la altii, nu poate fi adversarul ci prietenul intamplarii. Intamplarea permite surpriza, noul, saltul creativ. Vreau sa o reabilitez si sa o putem sarbatori. Determinismul, ordinea fixa, controlul absolut (si nevrotic) nu exista, de fapt, in natura (fizica cuantica a demonstrat asta intr-un mod impecabil). Exista un obscurantism spiritual de tip white-collar, supravietuind si perpetuandu-se in absenta gandirii coerente si a informatiilor stiintifice. Spiritualitatea (in care cred) nu se poate dezvolta prin respingeri. Pentru mine, atitudinea spirituala este echivalenta cu a spune DA realitatii. As fi dorit ca realitatea sa fie altfel dar nu mai sunt un copil si pot renunta la dorinta mea. Nu exista nimic special (in sensul de supranatural) in mine sau in tine. Dar ceea ce suntem, oh, zei naturali, e interesant dincolo de orice inchipuire!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin