revenirea in pestera, tot mai rar

Inteleg prin respect neconditionat o atitudine lipsita de judecata la adresa persoanei. In spiritul ei aceasta atitudine este nonviolenta, fiind cunoscuta si propusa de mult timp :”Nu judecati si nu veti fi judecati” spunea un tamplar din Nazareth acum 2000 de ani. De aici rezulta ca nu mai trebuie sa gandim? Sub nicio forma. Ideile si comportamentele pot si trebuie sa fie evaluate. Poti evalua un comportament ca fiind periculos (sa te imbraci subtire cand afara sunt -10 grade) si o idee ca fiind gresita (sa crezi ca Pamantul este plat). Nu exista insa niciun un instrument de masura cu ajutorul caruia, aplicandu-l la oricat de multe idei sau comportamente ale unui om, sa stabilim ca un om nu merita respectat.

Bineinteles ca nimeni nu este perfect si nu poate implini acest standard tot timpul. Insa ne putem stradui. Putem trai cu acest reper in minte. Putem incerca. Acesta este lucrul pe care il solicit. Vreau sa facem un efort si sa manifestam acest respect in spatiul public.

In psihologia copilului se stie de mult timp ca evaluarea persoanei („Ce fetita grozava vs Ce proasta esti!) induce anxietate si pe termen lung dependenta. Evaluarea persoanei nu trezeste sustinerea si autonomia. Insa acest mecanism nu e valabil doar la copii. Este valabil tot timpul. Oamenii au nevoie sa le fie evaluate actiunile si nu eurile. Au nevoie de un feedback onest si, daca se poate, impartial.

Din clipa in care devii constient de acest mecanism este foarte usor sa identifici oamenii care au cazut in capcana lui respectiv pe cei care se lupta cu el, incercand sa nu se lase dominati (deoarece presiunea este enorma). Iisus ne invata :”Intoarce si obrazul celalalt!” si imi vine sa-i raspund: „Prietene, e foarte greu!” Apararea mea favorita este evitarea. Prefer sa minimizez contactul cu o persoana identificata cu acest tipar al violentei. Mi-e  teama de violenta. Violenta ne duce inapoi in pestera, deci in intuneric.

Violenta fizica e usor de depistat. Cu violenta in limbaj lucrurile nu sunt la fel de simple (insa o persoana cu sensibilitate o poate simti imediat)  Stiu prea bine ca in spatele unui comportament violent sta, in anumite cazuri, o mare fragilitate afectiva, frustrari repetate in copilarie, abuzuri si respingeri emotionale, pe scurt absenta iubirii. Nu am intalnit niciodata un om care sa fi fost iubit corespunzator in copilarie si care sa fie violent altfel decat absolut episodic si contextual (deci nu pe o baza constanta). Oamenii violenti in limbaj (nu mai zic de actiuni fizice) sunt raniti. Ei inca nu inteleg ca propria lor violenta nu doar ca nu vindeca aceste rani ci le propaga mai departe. Ce sa faci intr-un asemenea caz? Sa te protejezi, desigur! De aceea e nevoie de granite. De aceea e nevoie de standarde in comunicarea publica.

Exact asta imi doresc si eu. Hai sa vedem daca reusim sa comunicam fara sa ne ranim si fara sa ne pierdem umorul, fiind in continuare expresivi sau originali. Ma gandesc mereu ca este foarte usor sa rupi creanga unui copac (si o persoana cu un IQ<60 poate face asta) Insa cine stie sa puna creanga la loc? Ceea ce a fost rupt sau pierdut este rupt pentru totdeauna. Aici sta adevarata provocare. Nu sa distrugi ci sa ai grija. Nu sa lovesti ci sa sustii sau sa orientezi. Mi se pare un joc mult mai interesant. Il joc cu cei din jurul meu si gresesc mereu. Insa nu renunt (poate si pentru ca ei ma iarta). Acum vreau sa-l joc si cu tine. Este felul in care imi extind constiinta. Cred ca poate exista o civilizatie a dialogului. Ea nu poate fi construita de cei care nu o pretuiesc sau doar vorbesc despre ea in timp ce trimit lovituri sub centura. Vreau sa spun ca nu poate fi decat opera unor adulti.

Cineva mi-a spus ca sunt un om extraordinar. Nu sunt. Sunt un om. Altcineva, extrem de furios, mi-a spus, dar nu in fata (nu a avut acest curaj) ca sunt un dobitoc. Intr-un fel are dreptate deoarece noi toti suntem mamifere (desi ideea era, cred, ca el nu este). Poate fac, uneori, lucruri iesite din comun, care pot fi apreciate si alteori gresesc lamentabil, actiuni ce de asemenea pot fi amendate. Insa nu la fel esti si tu? Un om si inca un om. Si inca unul. O planeta a oamenilor.


Publicat

în

de către

Etichete: