Aproximativ 10 milioane de copii sub 5 ani mor anual din cauze asociate cu saracia. Asta aflu dintr-o statistica UNICEF. Si pentru ca imi place sa calculez, mai ales daca e vorba de ceva morbid, iata ce obtin: aproximativ 27.000 de copii mor in fiecare zi. Pentru a fi si mai precis: 18 copii pe minut sau 3 copii la 10 secunde.

Mai citeste o data: la fiecare 10 secunde mor 3 copii deoarece nu au ce sa manance, nu au apa curenta si nu beneficiaza de ingrijire medicala primara (sunt ucisi de boli care nu ar fi fatale daca ar fi tratate, de exemplu pojar sau diaree). Si asta intr-o lume creata, probabil si supravegheata, de un Dumnezeu infinit de iubitor. Simti si tu ca ceva nu este in regula?

Dar nu la prietenul meu Mos Craciun, transgenerational legat de o familie divina, vreau sa ma refer acum. Astazi te am pe tine in vizor (si pe mine, simultan, dar e mai provocator sa-ti scriu tie). Pana sa termin acest articol, undeva intr-o tara din lumea a treia, un numar de copii egal cu copiii din clasa fiului sau fiicei tale vor fi murit deja (daca nu ai copii iti poti imagina ca ai, de dragul discutiei). Cativa dintre ei, aproape sigur, au murit in chinuri. Groaznice, ca sa fiu si mai sugestiv.

Puteau fi salvati? Cu siguranta! De ce crezi ca exista UNICEF sau organizatii asemanatoare? Cand ai sprijinit ultima data UNICEF-ul? Cum ar fi daca fiecare dintre noi am dona un leu, in fiecare zi? (sau un euro, pentru cei care se bucura de beneficiile UE) Printr-un sms, de exemplu! (iar companiile de telefonie nu si-ar trage niciun comision indecent din aceasta actiune)

Te rog, inainte de a-i spune cuiva ca este egoist, aminteste-ti ca simpla rostire (lenta, insotita de o pauza de efect) a atributului coreleaza cu moartea a 3 copii, in conditii de saracie extrema (1,25 USD/zi, linia saraciei in 2008, trasata de Banca Mondiala). Tu cum esti? Sunt de acord, nu ai nicio legatura cu acei copii, nu i-ai vazut niciodata, nu le cunosti familiile, practic sunt inexistenti pentru tine. Nu esti conectat la ei in niciun fel.

Totusi, nu sunt si ei membri ai speciei umane? Nu suntem cu totii, intr-un anume fel, rude? Nu avem inimi, plamani, rinichi, creiere asemanatoare? Nu formam, altfel spus, o mare familie? Pana unde se poate extinde disponibilitatea de a avea grija? Exista cateva actiuni minime pe care le putem realiza astfel incat sa ne meritam calitatea de fiinte morale? Altfel cum ne deosebim de cainii, lupii, tigrii sau hienele carora nu le pasa de soarta altor animale?

Apa plata pe care urmeaza sa o cumpar peste cateva minute, transformata in dolari, reprezinta venitul pe o zi al unei familii foarte sarace. Evident ca nu ma voi gandi la asta cand ii voi da banii casierei. Si ai toate motivele sa fii iritat(a) de acest articol care apasa pe butonul vinovatiei (insa am oferit si o solutie, sper ca ai remarcat). Culmea, aparut si intr-o zi de weekend. Mergi la mall azi, nu-i asa?

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin