psihologia matinala a tinerilor (sau seniorilor) sportivi

Ti-ai propus vreodata sa slabesti? (si ai reusit sa mentii diferenta pe termen lung?) Daca as avea nevoie de un sfat, mi l-ai da? De pilda, daca as fi supraponderal (dar nu sunt si nu voi fi niciodata!) si as vrea sa mai ard din grasimi, ai crede ca este o idee buna sa ma apuc de alergat?

Hai sa presupunem ca ai spus „da”. Am urmatoarea problema: este mai bine, dimineata, sa mananc si apoi sa alerg sau mai intai sa alerg si apoi sa mananc? Daca alerg pe stomacul gol, organismul, pentru a furniza energie, este obligat sa apeleze la rezervele de grasime (in special cele din zona abdomenului). Insa pana imi pune la dispozitie aceasta energie e posibil sa renunt (sa ma opresc din alergat). Pe de alta parte, daca mai intai mananc si abia dupa aceea alerg voi avea energie pentru a-mi indeplini programul sportiv de dimineata.

Off, nu reusesc sa ma hotarasc! Asa ca am apelat la studii. Dar studiile sunt contradictorii. In varianta „stomacul gol”, totusi, se pare ca, pe termen lung, sunt arse mai putine calorii, deoarece programul se scurteaza (nu ai energie disponibila pentru a putea alerga). Daca stomacul este gol organismul arde mai intai carbohidratii, dupa aceea proteinele si abia la sfarsit grasimile. Insa pana ajunge la grasimi e posibil sa te fi oprit deja, fiind obosit.

Poate ca un mar sau o banana, inainte de a incepe alergarea, ar putea fi salvatoare. Sau o para? Doua portocale? Cateva cirese? Sau o feliuta de paine cu gem de cirese? Poate si cu putin unt? Eventual o jumatate de ou fiert? Dar de ce sa ne incurcam cu jumatati? Mai bine unul complet! Cu adevarat un mic dejun sanatos! Ah, parca mai era ceva… (mi-am amintit: sa cumpar un DVD cu „Forrest Gump”)


Publicat

în

de către

Etichete: