Priveste un pic tastatura din fata ta! (daca citesti acest articol de pe telefon poate ai tastatura QWERTY). Iti propun un exercitiu simplu: la un moment dat (privind tastatura) alege o tasta pe care sa apesi. Ofera-ti timp, studiaza tastele, analizeaza posibilitatile in mintea ta si, cand consideri potrivit, fa-o! (adica apasa tasta aleasa). Asta a fost tot.

De fapt, nu chiar. Mai departe, raspunde, te rog, la urmatoarea intrebare:

A fost alegerea ta libera?

Cu alte cuvinte, tu ai ales o anumita tasta? Ce crezi? Tocmai ti-ai manifestat vointa constienta? Sinele tau, dintr-o multitudine de posibilitati (cel putin 26, ca sa numar doar literele), a optat, nedeterminat de nimic din afara lui, pentru una din ele? Actiunea de a apasa o anumita tasta a fost expresia materiala aunei decizii constiente, luate de tine?

Da, ma refer la subiectul liberului arbitru. Ai asa ceva, nu? Sau, cel putin, simti asta! (ca si mine, de altfel) Suntem fiinte capabile de autodeterminare, macar atunci cand e vorba de sarcini simple (cum ar fi alegerea lipsita de consecinte semnificative a unei taste). Suntem oameni. Nu suntem masini! Cantarim alternativele, rezultatele posibile si, in cele din urma, alegem ceva. Luam decizii in mod constient. Deciziile pleaca de undeva, dintr-un fel de centru pe care il simtim ca fiind sinele nostru. Pare straniu (even outrageous) sa fie altfel.

Totusi, ce te faci daca chiar este altfel? Cum ar putea fi viata ta daca ai realiza ca intr-o lume inchisa cauzal (evenimentul prezent este determinat de multimea evenimentelor anterioare) alegerea libera nu este posibila? Altfel spus, cum ar fi sa traiesti cu constientizarea faptului  ca ideea de liber arbitru este gresita sau, altfel spus, ca experienta de a dispune de control constient este o iluzie?

Discutand aseara aceasta tema, cineva m-a intrebat daca am vazut Matrix. Oh, da, bineinteles! Nu vreau sa spun ca avem cu totii creierele intr-un vas cu substante nutritive si cineva trimite prin ele tot felul de impulsuri electrice (descarca programe deja scrise pe care le-am putea numi, de ce nu, „destin” sau „scenariu de viata”). Te invit doar sa meditezi la posibilitatea de a nu avea o constiinta libera (indiferent ce ar insemna asta) fara sa existe cineva (o fiinta superioara) care sa dispuna, cu adevarat, de libertate de actiune. S-ar schimba ceva in viata ta? Ai putea accepta mai usor unele lucruri? (de exemplu, cele care nu pot fi schimbate-stiu dilema, care e criteriul dupa care pot fi identificate?) Ai intelege altfel expresia „asa a fost sa fie”? (cine face sa fie lucrurile asa cum sunt?) Te-ai speria, intelegand ca, in realitate, nu dispui de nicun fel de control asupra evenimentelor?

Ma gandesc sa scriu unul-doua articole despre Benjamin Libet, un baiat acum mort, profesor emerit, in ultima parte a vietii lui, la University of California, San Francisco. Si detinator al premiului Nobel, era sa uit! Eh, nu Nobel-ul suedez ci acela de la Klagenfurt (o universitate austriaca pasionata de dreptate, probabil, deoarece a decis sa acorde premii Nobel virtuale pentru psihologie) Libet a realizat, incepand cu anii ’60, cateva experimente tulburatoare si ma gandesc, optimist, ca ti-ar placea sa le stii. Insa, daca esti un fan al liberului arbitru si nu ai chef de idei care sa-ti zguduie existenta confortabila, mai bine ocoleste-le. Doar nu vrei sa afli ca tasta aleasa de tine nu a fost, de fapt, aleasa de tine. Nu ca lucrul acesta ar conta dar e posibil sa te intrebi, mai departe, cine l-a ales pe sotul tau, cine a hotarat sa te desparti de prietena ta sau, Doamne fereste, cine promite ca renunta la fumat de maine si nu se tine de cuvant.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin