Am reluat in mod intentionat articolul mai vechi despre evolutie, si l-am asezat (nu si de data aceasta, n.m.) inaintea acestuia, deoarece ele sunt legate. Vreau sa scriu mai pe larg despre meme, un nume ingenios gasit de Richard Dawkins, construit pe radacina elina „mimesis” (imitatie). Mema este un tip nou de replicator, analog genei, doar ca aparut mai recent si functionand intrun „bazin” cultural (asa cum gena a aparut si se dezvolta intr-un „bazin” genetic).
In esenta, mema este o idee, adica o unitate distincta de informatie apta a fi memorata si transmisa mai departe. Si in aceeasi cheie a simplitatii, daca genele „construiesc” proteine, furnizand retete pentru sinteze acestora, memele „construiesc” comportamente. De exemplu, mema credintei in Guns’n Roses ii va face in curand pe fani sa mearga la concertul organizat la Romexpo pe 21 septembrie si sa fredoneze „November Rain” (alta mema) sau „Knocking on Heaven’s Door” (inca una). Nefiind infectat cu niciuna die ele, pe 21 eu am alt program.
Ai inteles, memele pot fi si melodii (sau fragmente de melodii), dar pot fi si tot soiul de mode in vestimentatie sau tehnici de a realiza ceva. E nevoie doar de un vehicul prin intermediul caruia memele sa se propage iar cel mai potrivit, desi nu singurul, este creierul uman. Ceea ce reprezinta corpurile pentru gene (de unde si importanta extraordinara a supravietuirii) reprezinta creierele pentru meme. Fiind si mai exact, limbajele umane constituie mediul principal pentru acest gen nou de transmisie iar daca le privim la scara evolutiei putem constata ca sunt aparute recent (mai ales cele scrise si cu atat mai mult suporturile lor digitale, folosite de noi doi chiar in acest moment-„Mozilla Firefox”, daca o folosesti, este si ea o mema).
Genele au nevoie de corpuri in care sa „sara” iar memele au nevoie de minti (creiere) prin intermediul carora sa se propage. Insa nici unele nici altele nu au „intentia de a se reproduce”, fiind doar informatii inerte si se reproduc pur si simplu („sar” dintr-un vehicul in altul), fara ca cineva sa-si propuna sau sa controleze acest proces pentru a atinge un scop aflat undeva in viitor (cum isi imagineaza partizanii curentelor teleologice, refuzand, evident, teoria evolutionista).
Intr-un sens mai dramatic, memele sunt un fel de „paraziti”, structuri care se cuibaresc in creierele noastre si ne consuma glucoza, aparand in campul constiintei, uneori, pe neasteptate (te-ai trezit, la un moment dat, cu o melodie „in cap”, eventual una pe care nu o apreciai, de exemplu dintr-o reclama stupida, si, desi ai incercat, nu ai putut scapa de ea timp de cateva minute? Sper ca da, m-as simti ciudat sa mi se intample doar mie, iar acesta e un exemplu sugestiv de „invazie”). Sigur ca exista si meme acceptate, iubite, dorite, insa competitia pentru resurse este de asa natura incat orice vulnerabilitate (mintile noastre au din plin, fiind extrem de expuse) este exploatata.
Nu exagerez, capacitatea unei minti umane de a stoca meme este, inevitabil, limitata, asa ca razboaiele de cucerire, explicite (publicitatea agresiva, de exemplu) sau implicite (manipularea subtila) sunt in plina desfasurare. Subliniind inca o data ca vorbesc metaforic, singurul lucru pe care o mema si-l „doreste” este un creier, mintea cuiva in pe post de camin temporar, inainte de a gasi o alta si tot asa, la infinit, cu fatalele variatii. Aminteste-ti formula, evolutia inseamna variatie+ereditate+selectie.
Memele sunt si ele selectate (o formatie ajunge in varful clasamentelor pentru o vara si apoi nu mai aude nimeni de ea, niciodata). Si cine este mediul? Celelalte minti! O mema se dizolva in timp daca alte minti nu o evalueaza pozitiv si nu considera ca merita sa o transmita mai departe (explicatia fantezista a eterului cosmic este o mema care a murit in urma experimentului Michelson-Morley) Atunci cand te angajezi intr-o discutie mai aprinsa cu partenerul tau, convinsa fiind ca ai dreptate, de fapt vrei ca el sa accepte mema ta si sa renunte la a lui (sa o ucida, in termeni mai pragmatici). Ideologiile religioase lupta pentru a-si impune memele, aidoma curentelor literare, muzicale sau filosofice (sa nu uitam scolile terapeutice-pentru initiati: ce credeti, mema psihanalizei va rezista sau va impartasi soarta dinozaurilor?). Da, totul este supravietuire, chiar si atunci cand un om e gata sa moara, el poate face asta pentru o idee (evreii i-au facut un serviciu uluitor lui Iisus, crucificandu-l-astfel ideile lui au beneficiat de o puternica platforma de lansare, echivalentul unei campanii publicitare din zilelel noastre)
In principiu, memele, asemenea genelor, sunt nemuritoare, daca beneficiaza de suporturi fizice adecvate. Daca toate cartile tiparite cu „Divina Comedie” sunt arse si toti oamenii care au citit-o mor, fara a-si transmite cunoasterea mai departe, si nu a fost socata pe niciun stick, sau a fost dar si acestea sunt distruse, mema pusa in circulatie de, cum il chema, off, imi sta pe limba (zi tu!) va disparea pentru totdeauna (daca nu cumva, printr-o coincidenta uimitoare, un oarecare Dan T. Aligatorieri din viitor nu o va recompune, vers cu vers, inspirat de moartea iubitei lui, in urma unei complicatii la nastere)
Ce crezi ca fac eu, aproape in fiecare zi, pe acest site? (si, ca mine, miliarde de oameni, in felurite moduri) Propag meme! (le pun in circulatie, daca sunt idei originale, sau le retransmit, eventual usor modificate, daca deja exista) Daca tu citesti site-ul, fii sigura ca memele aterizeaza in creierul tau si incep sa duca o viata secreta, asa ca gandeste-te de doua ori, data viitoare, daca vrei sa mai intri pe site. Poate ca esti de acord cu o parte din idei si le dai mai departe, mentinandu-le forma sau, la randul tau, restructurandu-le (observi „variatia”?) Sau nu esti de acord si, impulsionata de propria vehementa, sau creativitate, iti faci propriul site unde pui in circulatie idei contrare. Foarte frumos, hai sa vedem care se dezvolta si ce fel de efecte produc in mediu. Ideile lupta pentru supravietuire prin intermediul mintilor umane.
Nu suntem decat modestii lor purtatori, sper ca esti constienta de asta. Uneori ideile ne preceda, alteori, foarte rar, incep odata cu noi (sau in noi) si supravietuiesc sau, dimpotriva, mor repede, mai ales daca sunt lipsite de forta, adica proaste, intr-un limbaj mai direct (nu inainte de a provoca unele daune-ai auzit de reverendul Jim Jones si secta lui sinucigasa-un exemplu din psihologia sociala de idee proasta). Cred ca e o idee buna sa punem sub semnul intrebarii orice fel de idei (mema metodei stiintifice) si sa le acceptam pe cele pentru care exista dovezi convingatoare. Cu alte cuvinte, prevad un viitor stralucit memei gandirii critice si prezic, in buna logica, o retragere, dar nu o disparitie, a memei irationalitatii, supa primitiva din care se alimenteaza ignoranta, obscurantismul, superstitia, credintele infantile, gandirea magica si esoterismul de apartament.
Pentru a aduce acest viitor mai aproape fac si eu ceva, inspirat de pasarea colibri dintr-o povestioara care m-a impresionat, deoarece cred ca viata pe minunata (inca!) noastra planeta are sanse mai mari sa se dezvolte daca noi, posesorii celor mai avansate sisteme nervoase, ne exersam, nu doar critic ci si creator, capacitatea de a gandi si de a imagina o lume mai armoniosa si toleranta. Ne putem confrunta ideile, chiar intr-un mod pasionant, respectandu-ne ca persoane, comportandu-ne demn si civilizat, inclusiv in inflacaratele dialoguri. Aceasta este o alta mema, a liberatatii de expresie si a schimbului de idei civilizat, in a carei dezvoltare cred, pentru a-mi pastra optimismul. Agresivitatea poate fi deviata in plan simbolic, poate energiza ideile, le poate da o nota de incisivitate, le poate face arzatoare sau caustice, insa e mult mai bine asa decat sa motiveze comportamente violente, pedepse si represalii fizice. Sunt mereu incantat, privind finalul unui meci de fotbal de nivel inalt, sa vad doi adversari care nu s-au menajat deloc timp de 90 de minute, mergand uneori dincolo de limita regulamentului, sa-i vad, zic, dandu-si mana cu sportivitate sau chiar imbratisandu-se, lucru care ma impresioneaza enorm. Acesta e modelul de civilizatie la care visez precum baba la frumusete, cu diferenta ca inca nu sunt mos iar frumusetea este o mema nepieritoare.
Tu in serviciul caror meme te afli? Nu-mi spune ca nu e cazul, acesta ar fi un exemplu mult prea apropiat de sublima inocenta. Memele sunt peste tot, sunt exprimate, consolidate sau reproduse, traim inconjurati si invadati de ele, singura problema care se pune este daca suntem suficient de constienti pentru „cine” lucram, cu ce randament, in ce scop si cu ce beneficii. Memele lupta pentru atentia noastra, dar si pentru zonele libere din afara ei („inconstientul”) si o fac fara pauza, fiind neobosite. Chiar acest articol este un exemplu in acest sens, diferenta fiind ca eu, creierul care le-a dat mai departe, mi-am epuizat portia de adenozin trifosfat (ATP) si ma tem de o greva in mitocondrii, motiv pentru care ma opresc. Dar e si maine o zi, aud o voce suava in lobul temporal stang. Sa fie vocea evolutiei?