„I did not have sexual relations with that woman”

Era, cum ar veni, ziua mea (insa nu acesta e motivul pentru care am retinut formularea). Iar el a explicat prin faimoasele cuvinte „it depends on what the meaning of the word ‘is’ is”. „El”, adica Bill Clinton, referindu-se la o declaratie anterioara:  „there is not a sexual relationship, an improper sexual relationship or any other kind of improper relationship”. Si cine ar putea contesta asta? In momentul declaratiei, prezidentul in exercitiu nu mai avea o relatie sexuala cu durdulia Monica. Nu mai exista o situatie despre care sa vorbeasca la prezent („there is not”). La insistentele procurorului Starr, in cele din urma, a recunoscut: „I did have a relationship with Miss Lewinsky that was not appropriate”.

Sintagma a facut inconjurul lumii (ai si tu, cumva, o relatie nepotrivita?). Clinton nu a admis niciodata ca ar fi avut o relatie sexuala cu Monica Lewinsky (a spus asta sub juramant). Si a precizat, ulterior, lamurindu-ne, in sfarsit, ca „sex” si „sex oral” sunt lucruri foarte diferite. Cu alte cuvinte, o partida (ma rog, mai multe) de sex oral in niciun caz nu este „o relatie sexuala”.

Acesta este un articol despre probabilitati.

Insa eu sunt obsedat sexual si, indiferent despre ce as scrie, nu uit sa amintesc de sexualitate, a doua mare nevoie (dupa supravietuire), si ultima, care ne anima. Sau vreau sa-ti atrag atentia asupra unui subiect insipid si te manipulez intr-un mod ordinar, facand apel la instinctele tale arhaice. Sau intentionez sa punctez ideea simpla ca si presedintii (persoane aflate in roluri sociale extrem de investite) sunt oameni, simpli oameni, ca noi toti.

De fapt, chiar scriu despre probabilitati: David Eddy a fost unul din consilierii lui Bill Clinton in problema reformei sistemului de sanatate (suna a actualitate? Esti la curent cu ce se intampla in tarisoara, zilele astea? Cu demisia lui Arafat?-nu decedatul ci traitorul Raed, de la SMURD). Eddy a luat la bani marunti cativa doctori americani rugandu-i sa estimeze probabilitatea ca o femeie cu rezultat pozitiv la o mamografie sa aiba cancer la san (iti suna cunoscut? Da, nimic nou sub soare!)

Din 100 de medici 95 au estimat probabilitatea in jurul a 75% (as scrie acum „hi hi!”, insa nu e nimic amuzant). Probabilitatea reala era de 10 ori mai mica (desi problema avea exact structura prezentata intr-un articol anterior, cifrele erau putin diferite).

Medicii americani sunt idioti, nu? Si cei din Germania, nu? (Gigerenzer si Hoffrage au realizat un studiu pe 48 de medici cu o experienta profesionala, in medie, de 14 ani si au obtinut rezultate similare) Nu, intr-un fel toti suntem…imi masor cuvintele, acum, deoarece te-ai putea simti vizat(a), needucati in calculul probabilistic („cine, fratili meu, sa se ocupe si de creieru’ lu mandea?”).

Nu ii acuz in niciun fel pe doctori ci, eventual, pe profesorii lor (unul din subiectii lui Gigerenzer era seful unui departament dintr-un spital universitar, om cu 30 de ani de experienta si numeroase lucrari publicate). Mintile noastre nu au evoluat pentru a opera cu probabilitati. Nici nu era nevoie, daca in intreaga ta viata (oricum scurta, antecesorii de acum 50-100.000 de ani nu traiau mai mult de 25-30 de ani) vedeai doar cativa oameni si asistai doar la cateva categorii de evenimente.

Nu avem programe preinstalate pentru intelegerea probabilitatilor, asa cum avem, de pilda, pentru limbaj. Dar le putem „instala” noi, adica putem invata. Insa e necesar? Merita? Nu iti sugerez ca maine sa-ti faci o mamografie pentru a afla (desi, daca ai trecut de 40 de ani, ai putea lua in considerare aceasta varianta). Te provoc doar sa te gandesti daca nu cumva traim, astazi, intr-o altfel de lume, fundamental diferita de lumea pentru care creierele noastre sunt adaptate. O lume cu o supra-abundenta de informatii si plina de incertitudini. O lume in care trebuie sa luam decizii cu consecinte, uneori, pe termen lung si foarte lung („sa fac un copil sau nu cu acest barbat? Ce sanse la o viata echilibrata si fericita va avea?”).

In fiecare zi, fara sa ne dam seama, facem estimari. Operam cu probabilitati. In anumite situatii (exemplul cu rezultatul pozitiv al mamografiei, sau al unui test HIV) calculul gresit conduce direct la zile, saptamani sau luni de cosmar. Mi se pare potrivita educatia in acest sens. Nu sunt deloc in postura de a oferi o astfel de educatie, fiind, eu insumi, un invatacel. Dar pot oferi exemple. Pot trage semnale de alarma (care crezi ca este probabilitatea ca un absolvent al unei scoli de formare in consiliere si psihoterapie sa fie somer, adica sa nu aiba clienti, la un an respectiv la cinci de la absolvire? Cine ar dori sa faca un astfel de calcul si sa puna  rezultatul la dispozitia amatorilor de formare? Cine ar fi interesat de un astfel de studiu? Dar de absenta lui?-acesta e doar un exemplu dintr-o zona in care se intampla sa am oarece expertiza).

Pot afirma, cu putere, ca traim intr-o lume nesigura, ca incertitudinea se traduce, numeric, in risc si probabilitati, si ca a invata sa le intelegem, sa le calculam sau sa le estimam mai bine ar putea fi un avantaj evolutionist, adica, pentru a vorbi intr-o limba mai accesibila, am putea profita. Noi, copiii nostri, prietenii nostri, studentii nostri, pacientii nostri. Noi, oamenii acestor timpuri.

Daca Bill si Monica au avut sau nu o relatie sexuala conteaza mai putin. Pe de alta parte, Monica a declarat ca presedintele i-a introdus in vagin „a cigar tube”. Daca chiar a facut asta bravul Bill, ce probabilitate exista sa fi introdus si altceva tubular? De pilda, Constitutia SUA facuta sul.


Publicat

în

de către

Etichete: